Bookfest – trecut, prezent și viitor

De când am ajuns în București la facultate, Bookfest a fost mereu o mare bucurie, pe care o aștept cu nerăbdare. Rar ai la îndemână o astfel de ofertă de carte. Și mai rar te întâlnești cu atâția actori ai industriei editoriale pe metrul pătrat (cititori, scriitori, editori, redactori, traducători, jurnaliști, critici și mulți alți profesioniști ai cărții).

Așa că ediția de anul acesta nu a făcut excepție. Efervescența târgului mi-a făcut bine (chiar dacă a adus cu sine și o oboseală teribilă). Mai ales că a avut loc după doi ani, după o criză sanitară și una economică, într-un moment al inflației și al crizei hârtiei. Mulți vorbeau în jurul meu de
Bookfest ca de o sărbătoare a cărții; personal, cred că a fost (și) o sărbătoare a supraviețuirii industriei/cărții în acest context, fără niciun sprijin instituțional/guvernamental.
Ar fi minunat dacă nu ar mai exista – cândva în viitorul apropiat – acea polifonie/poluare fonică de la evenimentele de la standurile individuale, dacă ar fi, în schimb, întâlniri cu publicul doar pe scenele laterale, cu câte un singur set de boxe, cu scaune, cu o selecție relevantă de lansări/dezbateri/mese rotunde profesionale ș.a.m.d. O spun de multă vreme, dar momentan (încă) nu părem pregătiți pentru ceea ce e o normalitate în alte piețe de carte.
Altfel, îi doresc Salonului de Carte Bookfest să continue să (ne) fie, avem nevoie cu toții de acest târg. – Eli Bădică

Pentru a citi tot articolul dă click aici.