Burta pisicii

cuvinte cu aripi între Y și X,

un singur plan – o vânătoare de litere,

cu oase de sticlă

şi goale,

cum clopotele sună în dinții pisicii.

o simfonie de moarte-n muşcătura cu poftă

ce crapă silice

şi-ascute caninii de fier şi ciment

şi mestecă iar

şi le sfarmă cu ură.

un clinchet, un sunet,

un sinistru adio ce se propagă axial

şi nu evadează,

rămâne aici.

zgomotul nu are

loc în burta pisicii,

e mut

şi toate vrăbiile ce au murit

şi ce şi-au frânt toracele de aer

nu mai vorbesc între ele,

se lovesc de stomac

şi digeră biplan o tăcere abruptă.

frecvența e zero,

şi cuvântul – nimic.

---

Poem din cadrul unui volum în lucru.

---