cămașa

cine mai vrea să te țină minte?

fiul tău cel mic

și probabil 

unicul de sânge? 

care îți seamănă leit

care ești tu

băut

tăcut

în părul lui 

roșcat? 

în metrul și jumătate 

de carne și oase? 

nu vrea să te mai țină minte

ar fi vrut

când nu te tatuase

boala pe chip

și nu veneai să ceri 

bani de țigări 

nu te așezai 

în fund 

în fața beciului 

și în fața 

celei mai mari 

disperări

cine te mai ține minte? 

purtând cămașă 

când n-ai fost 

medic 

șofer

nici măcar elev 

de școală 

cămașa nu te făcea bun 

nici pentru 

păscutul de oi 

cămașa te-a împins 

să lași turma

și să vii 

să te așezi 

în fața beciului 

și în fața celei mai 

mari disperări

de ce n-ai dus turma mai departe

de ce 

n-ai pășit în urma ei? 

cămașa-i vinovată 

că n-a mai vrut 

să-ți acopere macii

de pe trup

ce s-au înmulțit 

prin spori 

și-ai devenit 

un câmp 

al bolii 

și-al disperării. 

cine? 

nici tata nu mai vorbește 

de tine 

nici ștreangul

nici folia de plastic în care 

te-au învelit 

ca pe-un câine 

nici sfânta biserică 

ce te-a proclamat 

neom

și nedemn 

de-o groapă lângă-o 

gropă 

lângă alte 

gropi 

stropite.

---