Statuie de gheață
– Nu pot să respir! Te rog, ajută-mă! Să nu mă lași! O auzea ca prin vis, vocea ei părea să vină de departe, dar era clară și puternică. Îi vedea ochii mari, larg deschiși, de un verde metalic, fixați spre cerul negru, iar în colțul lor câteva lacrimi înghețate. Ridică cu greu capul de [&
Oameni frumoși și liberi
De război țața Saveta a aflat de la Radio Antena Satelor. Era într-o dimineață, s-a trezit ca de obicei la spartul zorilor ca să mulgă vaca și s-o dea la văcărie. Nu mai erau multe vaci în sat, de fapt nici oameni nu mai erau mulți în sat, dar văcăria rezista încă, nu se știe […]
CLOPOTNIȚA
„Căci vedem acum ca prin oglindă,în ghicitură, iar atunci, față către față;acum cunosc în parte, dar atunci voicunoaște pe deplin. Și acum rămânacestea trei: credința, nădejdea, dragostea.Iar mai mare dintre acestea este dragostea.” (I Corinteni 13-14) O poveste de Halloween I Pocnetul
Insula Bobiței
Vă zic eu, domnule dragă, nu știți ce pierdeți. Eu zic să veniți, vedeți despre ce-i vorba și, dacă nu vi se pare interesant, o lăsați baltă. Hi, hi, hi! Păi râd, cum să nu râd, că tocmai ziceam de baltă. Cum ce legătură are? Păi nu v-am zis acum câteva minute de balta Bobiței? […
Gardul
Domne, eu v-am spus și data trecută când ați venit. Nu vreau să fiu martor la niciun proces! M-am săturat de certuri și de-alte celea de felul ăsta! Mai ales că la mijloc sunt două muieri. Două babe absolute pe care nici ăl cu coarne nu le agreează. Ce să vă spun eu? N-ați auzit […]
COD NUMERIC PERSONAL
În ficțiune totul este realitate, în realitate totul este ficțiune Oare de ce ceea ce nu avem nu este măsura a ceea ce avem? Olivera Nikolova , Câinele cu privirea tristă Traducere din macedoneană de Nicolae Stanciu Trebuia să fiu ca fratele meu, să nu mă privească nimic din istoria familiei noastre
Încă un deț
Ne adunaserăm toți la cazanul de răchie. Ion se ridică să mai bage un lemn pe foc și să verifice nivelul lichidului din prune, puținele prune, strânse în acel an. Afară se înnoptase de-a binelea în stropi de ploaie grea, căzută peste hambarul improvizat, făcut din table, parte din el rămas din
Un strop de bucurie
E un început de toamnă neobișnuit de melancolic, ca niciodată. Mă gândesc cum, pe vremea asta, acum mai bine de 15 ani obișnuiam să mănânc plăcintă de dovleac în casa bunicilor. Locul acela mă liniștea: mirosul de scorțișoară, grădina imensă unde te pierdeai doar uitându-te, animalele (de c
Călugărul
În căști se auzea ,,It must have been love”. Când mă plictiseam de melodiile din listă, repetate din școala generală până după facultate, preferam muzica de radio. Deși nu iubisem recent, ceva din versuri mă adâncea într-o melancolie ostilă. Roțile troleibuzului scârțâiau ca oasele unui ca
Aproape o sferă
Depinde din ce parte veneai: dacă o luai dinspre veranda casei cu grădină și priveai înainte, ai fi dat, la un moment dat, de un urcuș precum o carapace de țestoasă plutitoare. Pe vârf se aflau câțiva stropi de apă, restul se uscaseră deja. Dacă veneai din partea opusă, anume dinspre gardul alb,