Joc cu Zeii
Tăcerea, aşteptarea se lungeau nefiresc. Raven mă fixa ca o panteră gata de salt, Keeghan rămânea absent, cu gândurile în altă parte, Aidan o apucase de umeri pe Alix, care mă privea curioasă. – Să începem. Keeghan? a rostit deodată Lorena. Bărbatul şi-a încrucişat braţele, măsurându-mă
De nedespărțit
Eram de nedespărțit, în aceeași bancă din clasele primare, dormeam una la cealaltă, familiile noastre se cunoșteau între ele, își mai telefonau din când în când să se asigure că suntem unde-am zis, adică eu la ea sau ea la mine. Nu ne-au prins niciodată cu minciuna pentru simplul motiv că eram
Foamea
Norii mușcau din cornul subțire al Lunii, răspândind negura peste câmpiile roditoare ce înconjurau castelul. De jos, de la poalele dealului pe care se înălța donjonul din piatră albă, răsunau tot mai jalnic urlete de câini hămesiți. Milogii care cerșeau zi de zi merinde în spatele porții de fi
Perspective
Aş vrea să scriu, să scriu, să mă tot scriu, până când mi-aş ajunge la miez, întocmai unui ghem pe care-l desfăşori şi căruia, după o vreme, îi găseşti capătul. Aş vrea să scriu, să scriu, să mă tot scriu, până când mi-aş elibera capul de gânduri, întocmai ca un butoi de vin ce se
O națiune fericită
Gicu Studentu se însurase cam devreme. N-ar fi vrut, numai că a fost o încurcătură cu Magdalena a lui Brâncoveanu. Când a fost să își ia înapoi diploma de bacalaureat a cumpărat și două casete: una cu Ace of Base și alta care se numea Superselecții Volumul 3. Nu avea la ce să le asculte [&helli
Fugă în noapte
Keegan conducea aşa cum era obişnuit: repede. Nu ne aflam pe autostradă, ci pe un drum forestier, plin de bolovani, hârtoape, buturugi. Dar ne grăbeam. Ceilalţi ajunseseră deja pe insulă, eram ultimii rămaşi pe continent sau, cum spunea Keegan, pe teritoriul inamic. La un hop, am aruncat o privire spr
Fotografiatul interzis
Diana, ce pot să spun cu toată sinceritatea e că-mi place steagul lor: combinaţia de galben-bleu dă perfect. Galbenul singur nu e genul meu, bleul separat, da, parcă se căutau culorile astea. Au apărut multe Jeepuri negre cu număr ucrainean pe bulevard. Într-o seară am întâlnit o femeie cu trei cop
Sunt ceva
(Andreea Florescu) Sunt ceva şi nu sunt nimic. Respir şi înghit, în sec sau în neant. Mi-am dat drumul din înaltul universului şi am aterizat aici, în inima pustietăţii pământene. Mi-e sete şi foame şi somn, toate deodată şi niciodată doar una, nevoi fiziologice ale unui trup aflat în descompu
Che sarà
(Cătălina Steriu) E începutul primăverii și marea e o pătură bleumarin. Se confundă cu cerul, de care o delimitează doar o linie trasată cu rigla. Câteva puncte luminoase încep să-și facă apariția, ca niște lumânări aruncate pe ici, pe colo, de o mână invizibilă. Îi simt degetele lui Adri
Parada scheletelor din dulap
(Cristian Ciulică) – Alo! Da, mă, ți-am zis că vin, vin. Dar o să ajung seara, după zece, nu știu. Oricum tu nu ai program, de ce îți pasă? Nu. Singur. Că vrea să petreacă mai mult timp cu familia, care se pare că nu mă include neapărat și pe mine. Și mai ales de […]