A ajuns acasă puțin după prânz, la birou vinerea e mereu zi scurtă, dar pentru un om fără planuri cum e ea nu e întotdeauna prilej de bucurie. De data asta, însă, după ce i-a scris că și-a luat câteva zile libere și nu știe ce să facă, capitala o plictisea cumplit, agitația de weekend [&helli

Doamna Iustina Zamfirescu nu ieșise din casă toată iarna. Nici măcar în verandă, să simtă poezia ninsorii, de care a fost mereu fascinată. Trecea din când în când pe la ea o femeie să vadă cum se simte și să-i facă menajul minimal. Odată apărută, oricine ar fi putut constata că se împuțin

Ninge, încet, dar ninge. Soso continuă să-şi ţină mâna pe mobil, degetele îi sunt roşii deja şi el insistă cu apelul către Teo. După trei încercări i se răspunde. – Da? se aude o vocea enervată. – Eu sunt, ce faci? Ne vedem azi? – Păi nu ştiu, sunt la roboţel, plătesc facturi, nu prea

− Ai nevoie de ceva, Eva? mă întreabă sora mea. Nu-i  răspund şi atunci pleacă, cu paşi apăsaţi care fac duşumeaua să scârţâie; întotdeauna când e supărată calcă apăsat, cu paşi rari, ca un bărbat. De când a rămas văduvă îşi conduce casa milităreşte, muştruluind pe toată l

Pielea din buricele degetelor se face după baie stafidă. Ating fața. Cele 10 stafide gâdilă nervurile. Masaj antirid. Sâmburii de struguri sunt benefici pentru ridurile din jurul ochilor. De fapt uleiul. I-am dezvațat pe-ai mei de gătit în ulei de floarea soarelui. Dacă ai trecut de 45 de ani și merg

Vântul mă cheamă afară. Îmi dă draperiile la o parte ca să te văd. Tu lucrezi de zor la noua ta carte. De când ai luat Nobelul pentru Literatură scrii din ce în ce mai bine. Mă apropii de tine, te sărut și cobor în bucătărie. Găsesc pe masă un bilețel de la Adi, a […]

Se trezise, pur și simplu, în apartamentul ei. Închiriase două camere într-o curte comună, cu case joase, lipite una de alta, construite pe trei laturi. Nu mai trecuse pe la ea de aproape un an, deși își propusese în repetate rânduri să vină. De cel puțin două ori o sunase și promisese. Degeaba.

S-a uitat la ceas: şapte seara, mai era o oră până să plece spre ea. În timp ce aştepta să se încingă maşina de călcat şi-a privit sacoul şi pantalonii de pe fotoliu: bluemarin şi bleumarin. A început să calce cămaşa albă şi aburul ieşea ca dintr-o locomotivă în miniatură. S-a uitat spr

Aveam 20 de ani când m-am angajat la un call center. Îmi plăcea să mă duc acolo, să urc scările clădirii, să mă alătur echipei sau, în fine, celor care, ca și mine încercau să dea un sens prezentului. Aveam fiecare un calculator, căști și un microfon, un mic birou și o listă cu nume. [&helli