De la început
Acum nişte ani, câți or fi?, s-a dus la film cu fii-su cel mare – celălalt era încă prea mic şi ar fi putut începe să bâzâie – mirosea a vechi și a haine îmbâcsite îmbibate de ploaie, fii-su nu știa a ce mirosea, nu-l mai dusese la film, era o noutate pentru relația lor, […]
Moartea Eufrosinei Plumă
Eufrosina a închis ochii într-o vineri spre seară, taman când, ca de obicei, urma să înceapă ritualul pastilelor, întâi, cea de colesterol, pe la șapte, apoi, pe la opt, pastila pentru hipertensiune, urmată, la scurt timp, de cea pentru inimă. Închisese ochii și refuzase să mai respire, spre uimi
O, brad frumos, miraculos!
Poveste de Crăciun – Dar dă-te, domn’le, jos, cu bradul tău cu tot!!!– Te-ai găsit tu să urci cu ditamai bradu’ în tramvai.– Păi ce, suntem noi obligați să stăm înghesuiți de bradul tău?!? Dacă nu ai mașină personală, ia un taxi și du-ți bradul acasă!!– Sau mai bine bagă-ți
[Improvizează, cucoană!], [Cancere, dragostea mea!] și [Bărbatul în armură și virgina]
Improvizează, cucoană! – nu am semnat nici un protocol, domnule! și mâna ei frumoasă, cu încheietura parfumată și înnobilată cu un tatuaj celtic, se ridică brusc. o priveam, foșnind cenușa din ultima urnă a iubitului ei. o strecuram printre degete, clepsidră. venea oricând la ea: pe arșiță,
Petrescu
O fisură întotdeauna își găsește drumul spre locuri mai adânci de reîntregire cu haosul universal, așa credea și cea de pe lacul semipermanent vânăt ca loviturile de a cincea zi, când tocmai nuanțele încep a se tocmi să se prelingă-n verde de broccoli fiert. Și tocmai în graba de a scoate car
***
Există în lumea asta cineva care a apucat să mă iubească. Nu știe că am aflat. Insistă și îl las să o facă. Mi-e cald cu el și mă face să cred că „e ora 3 și totul e bine”. Dar nu e. Și pentru că totul mirosea a frică și-ntuneric, m-am trezit că merg […]
Oglinda lui Zhao
Intrarea se făcea prin spate, pe străduța pietruită care lega două rânduri lungi de case. Portița din fier forjat scârțâia ascuțit la cea mai ușoară atingere. Apoi, țipătul scurt se prefăcea într-un vaiet prelung, lugubru. Era semnul că cineva intrase și pășea pe aleea mărginită de o part
Anna
Mama mergea lângă Ana. Până la urmă, fiecare merge lângă cine are chef și, numai noaptea sau când trebuie să ajungi neapărat într-un loc anume, faci din asta o chestie personală. Mama umbla curată și Ana era un copil apărut gata îmbrăcat, spurcat de niște mâini care n-o puteau suferi. Eu nu
Condeietele
Erau săraci ai lu’ Gherase! Săraci rău! Ridicaseră greu o casă din chirpici. Seara se adunau la masa mică, direct pe pământ, tăiau mămăliga cu aţa şi mâncau o ciorbă verde, de ştir. Iarna, prindeau o bucată de carne, o ureche, un şoric de pe la tăiatul porcului pe la alții. Oho, bucuri