Vedere cu solzi
Gladiole Sigur că e simplu, începem cu a striga catalogul. Ce expresie tâmpită, i‑a trecut prin cap în timp ce îi lămurea, spunem întâi numele, apoi prenumele, să ţină minte că aşa se face la şcoală. Andronache Laura! Linişte. Trebuie să răspundeţi Prezent!, după ce vă auziţi chemaţi.
[După ce se scurge ziua asta] și [Eu sunt o mamă a tuturor timpurilor]
După ce se scurge ziua asta după ce o să plecăm de la pasarelă o să vezi că sunt un om de cuvânt spune-mi și o să vin spune-mi și o să vin spune-mi și o să vin numără-ți copiii din burtă numără leagănele în care se dau numără de câte ori ți se învinețește […]
Anca Zaharia în dialog cu Romeo Aurelian Ilie
Dragă Anca Zaharia, ești poetă, prozatoare, traducătoare, redactor-șef al revistei culturale Golan, devenită reprezentativă, dar și promotor cultural, prin cronicile de carte pe care le scrii și prin toată activitatea ta din sfera promovării de carte online: Instagram, TikTok, Facebook, blog. Pentru
[Doamne ajută], [Nopțile], [Iisus Hristos] și [În fiecare dimineață]
Doamne ajută În nopțile albe gândurile mă strâng de gât, nu pot respira… știu mă vor învinsă – dar vine ziua de mâine Nopțile Doar nopțile înțeleg ce este singurătatea Iisus Hristos Iisus Hristos a venit pe pământ să-mi aducă și mie bucurie În fiecare dimineață În fiecare dimin
[Ce mult mi-aș dori să stau de vorbă cu tata], [Mama nu mi-a spus „te iubesc” niciodată], [Portret rural] și [Când tata a murit]
Ce mult mi-aș dori să stau de vorbă cu tata Ce mult mi-aș dori să stau de vorbă cu tata Poate atunci aș înțelege de ce mă înduioșează îmbrățișările bărbaților de 40+ Mama nu mi-a spus „te iubesc” niciodată Mama nu mi-a spus „te iubesc” niciodată Nici tata nu mi-a spus Nici frații
Cămașa roșie
Povestirea lui Weinberg a continuat la cină în micul separeu din restaurantul ales de Davide. Acum, privit mai de aproape, Weinberg îi părea mai bătrân și mai obosit decât de dimineață, mișcările îi erau rigide și relativ greoaie, iar cutele frunții și cele din jurul ochilor se dovedeau a fi cev
bolnavii liberi
țara mea locuiesc în obsesiei numărul 6, la capătul străzii. țara mea are o suprafață de 16 metri pătrați și se învecinează la nord cu ziua de salariu. în rest, hotarele ei se varsă în fereastra ce dă înspre parc. când situația cu banii e albastră îmi place să îmi petrec crizele în foto
Burta pisicii
cuvinte cu aripi între Y și X, un singur plan – o vânătoare de litere, cu oase de sticlă şi goale, cum clopotele sună în dinții pisicii. o simfonie de moarte-n muşcătura cu poftă ce crapă silice şi-ascute caninii de fier şi ciment şi mestecă iar şi le sfarmă cu ură. un clinchet, un sunet,