bolnavii liberi
țara mea locuiesc în obsesiei numărul 6, la capătul străzii. țara mea are o suprafață de 16 metri pătrați și se învecinează la nord cu ziua de salariu. în rest, hotarele ei se varsă în fereastra ce dă înspre parc. când situația cu banii e albastră îmi place să îmi petrec crizele în foto
Burta pisicii
cuvinte cu aripi între Y și X, un singur plan – o vânătoare de litere, cu oase de sticlă şi goale, cum clopotele sună în dinții pisicii. o simfonie de moarte-n muşcătura cu poftă ce crapă silice şi-ascute caninii de fier şi ciment şi mestecă iar şi le sfarmă cu ură. un clinchet, un sunet,
[arsuri de memorie], [iubirile care ne (pe)trec] și [Maktub]
arsuri de memorie știu drumul spre mare ochii încrustați în pielea mea arsă de soare se-ntorc către ea amintindu-și de tinerețea mamei turnată în bronz nepieritor exegi monumentum aere perennius pielea mea albă mă duce de mână povestindu-mi despre iaurtul în care mi-au fost drese arsurile despre
A unsprezecea zi din august
TUNETE Îl aștept de câteva ore, dar el nu vine. Iarăși s-a îmbrăcat cu încăpățânarea lui țepoasă. Mi-e ciudă pe el. Mi-e ciudă, ciudă, ciudă pe mine. De ce îl tot aștept? Mă uit de-a lungul liniei vieții în mijlocul palmei și mă întreb dacă el are loc acolo. Dacă linia lui se va inte
Povești de citit în gară
Mi-am montat al doilea creier Sunteți sigur că ați luat decizia corectă? Da. Ce v-a determinat să faceți parte din experimentul nostru? Nu pot să vă răspund. Bine, semnați aici. Veniți mâine la ora 9. Nu uitați că e posibil să nu reușească operația, de asta ar fi bine să vă luați la reveder
– Fragment –
Ultimele orele și le-a amintit cu greu, pe măsură ce-și revenea din șoc, la spital. O apăsăre lungă pe sonerie, apoi o bătaie agitată în ușă. Chipul slab și ridat al tatălul ei și bucuria cu care i-a zâmbit văzând-o în prag. Ea, arătându-i încruntată dosarul cu numele lui, cerându-i veh
Julianne Moore
Nu știu de ce-mi vine acum în minte. Ceva, cineva de la începuturile lumii mele afective mature. Din paleo-afectiv. Traian era – ce putea să fie altceva – avocat. Primul avocat cu care am fost și, în ciuda altor experiențe anterioare, dar care s-au dovedit nesemnificative după întâlnirea cu el –
Liniștea de a doua zi
Prolog Ochii mei nu sunt decât două cuie bătute într-un lemn oarecare din care s-ar putea oricând lucra un pat o masă un sicriu o cruce sau un tron de wc. La marginea drumului La marginea drumului o cruce veche de piatră; dintre literele chirilice Hristos le deapănă macilor și spicelor de
Singurătatea ajunge la toți
Pleașcă era peste măsură de afectat de învinuirile pe care i le adusese Ilie Rizu la ieșirea din han. Îi reproșase același fapt, ignorând, sau poate nu, prezența celorlalți. Ușor, să nu fie observat, și-a strecurat mâna stângă în buzunar și a început să își caute fiecare deget. Ajuns la
[în lumina zilei, într-o piesă de Beckett], [Linia (nu este vizibilă)] și alte poeme
în lumina zilei, într-o piesă de Beckett pentru a te regăsi într-o amintire care rezistă, în timp ce intri în cameră, în curând va ninge, în celule, jocul nu dezvăluie nimic un copil orb ar putea ghici doar atingerea îngerilor. În cele din urmă, păsările par legate cu sârmă de copaci acarien