visa la terapii muzicaleși animații nesfârșite-ncare Moana și Maui nuîncetau să cânte(you’re welcome),la cartofii ăia paiși la înghețata cupepene galben &v.a.n.i.l.i.e,la o iubire mistuitoaremenită să traversezetimpul & spațiuldepășind galaxia-n carese scaldă planetape spatele cărei

toate poeziile pe care ți le scriuau inima prin zăpezi ce nu se lasă ninseși nici nu contează pulsul eitu nu pe mine mă cauțideși ai putea să mă recunoști după mirosul din pagini de cărțidin seri în care umblu desculță și ușoarăprin gândurile taledar ești prea ocupat să trăiești pentru

Octombrieare două picioare lungi,pășește alene printre frunze roșii și umbre moi.Pisicuța de pe colț era tânără atunci,neștiută de nimeni,ca o promisiune nerostită. Octombrieseamănă cu tine,cu tine, iubito,în anii când ne-am întâlnit —pe strada veche, cu trotuare strâmbe și felinare stin

există momente pe care le trăiesc în maxim blur peachy sunsets pe care le ratez doar pentru că am capul în alți nori. e ok, se întâmplă, îmi zic: ți se mai inundă nasul, ți se mai taie banda, vise cloroform. când mă trezesc cu vâlvătaia mării în cap și n-o mai pot citi parcă-s […]

sunt alta. iar el… el îmi e un luntraș cu ape limpezi ascunse la buzunarul de la piept îmi îndrumă pașii departe ne măsurăm emoția în transformări poștalionul se estompează din corsetul cotidianului odată cu încrederea prădalnică dezamăgirile să ardă cu lemnul trecut vinul să umple pa