[lumea după iubire], [salina de noapte] și [1968]
lumea după iubire după ce iubești nimic nu mai pare la fel mergi, mergi mergi soarele de iarnă e un preot care îți apasă mereu pe cap și fiecare zi e o rugăciune după ce iubești începe să-ți fie dor să scrii poeme firave doar despre toamnă te uiți la crengile înghețate împreunate și speri [
Poeme
Hainele împăratului Vând cuvinte! _ În povești erau ecouri azi plutesc de sine stătătoare fără nicio lesă. _ Languroase nonșalante arogante goale ca trena_ împăratului. _ Zarvă mare în social media toți aricii-pogonicii țopăie țup-țup înțoliți în Drepturi și Democrație Frumusețe, Dumn
[în vise am numai amintiri false] și [și trei e număr norocos]
în vise am numai amintiri false i can’t quit you baby îmi plăceau străzile din Veneția mai mult când mă pierdeam cu tine aveam simțul orientării adulmecam în urma ta fără nevoie de maps nu știam cum funcționează bărcile încă come on board poate ne duce la plajă pictează-mă-n guitar ri
Beatitudine
Motto: „Făina din oală nu va scădea și untdelemnul din ulcior nu se va împuțina..” (Ilie, 17:13) când vine bucuria peste mine neînțeles și năvalnic devin o amforă imensă și mă las umplută cu ea ca de un mir tămăduitor sunt urciorului văduvei binecuvântat să fie întotdeauna plin lutul m
[Foaia albă], [Neutru] și [Somn în faza superficială]
Foaia albă foaia albă –așa începe viațacu albul luminii reci după întunericul cald al începutului foaia albă –așa începe și carteade poeziipe care o scriu de-o viață și care în fiecare dimineață este albă din nou foaia albă –până cânddoare? Neutru las gândul să mă ducă acolo und
[Dacă aș fi fost treaz], [Fantoma], [Poate Dumnezeu], [Tata a inventat un joc] și [Tata?]
Dacă aș fi fost treaz Dacă aș fi fost treaz când ai venit și ai bătut la ușă Te-aș fi invitat Să intri Ți-aș fi oferit un scaun și am fi șezut împreună La masă ca niciodată Tu demult plecat Eu încă prezent Tu fără cuvinte Pentru că erau la mine toate Tu lipsit de […]
Rivalele
Mi-e dor de tine. Am deschis albumul cu poze vechi. Te găsesc în zeci de exemplare. Într-o fotografie – tu la șaptesprezece ani, cu chitara. Apoi noi – tineri, lipsiţi de griji. Gălbejeala hârtiei fotografice nu ne poate șterge fericirea de pe chipuri: în halate de casă, strâns îmbrăţișați p
Concert de tăceri
M-am trezit dimineața ca gândacul din Metamorfoza lui Kafka vreau să cobor din pat dar nu mă lasă traficul din minte mereu aglomerat. E ora când știe că vin acasă e ora când știe că ceasul e spart pierdut ca vântul care nu se mai întoarce aruncat ca valul retras în larg. Aud tot soiul [&hel
[Destul de frig], [De mult timp] și [*o să vină]
Destul de frig Destul de frig În casa noastră se acoperă cu frig orice În casa desfrunzită flăcările ard pe etape Blocuri prăbușite și concepții isterice Morțile au un aer precar, ca și cum cei morți ne joacă farse Nu știi exact când vine vremea și vor să dea iar din mâini, vor împărți ae
Vis multidimensional
viața mea este o scenă cu luminile stinse o crimă în desfășurare nu sunt eu dar mă doare carnea pe oase mă doare memoria lucrurilor pe care nu le trăiesc mă trezesc – adorm culeg spini de pe alei cu trandafiri mă trezesc – adorm alerg după gâște, înapoi în copilărie undeva pe un pământ [&