(Andrei-Codrin Bucur) Orice poem i se adresează lui Dumnezeu Zice un antic proverb Însă niciun proverb nu-și cunoaște autorul Teologii bolborosesc despre judecata de apoi Juriștii despre tribunalele terestre Psihologii sporovăiesc în dodii Justețea lucrurilor nu poartă-n sine mai mult decât Circuitul

(Ana-Maria Murariu) *** oameni arzând în casă mașini răsturnate. părți din cadavre împrăștiate pe șosea nu există un lipici destul de puternic care să reîntregească trupurile există doar ac și ață neagră. vom coase totul și vom pune în locul inimii un măr putred ne vom preface că nimic n

Electorat Suntem copiii stemelor ce-au ars Când fremătând, ne dezgolirăm arborii Din ceştile cafelelor de parastas. Borcanul veşted după cablu stă retras Ibricul lamentărilor îi ţine loc de creuzet Şi noi veghem ursuzi la umbrele de ghimpi Le îngrijim cu aburi şubreziţi Şi pânze mici de geologi