ce petrecere frumoasă despre fericire

îmi rămâneau multe de făcut în spațiul lăsat de tine. uneori îmi imaginam că aș fi putut scrie

o carte sau ceva măreț, nou, greu, mecanic.

să te văd mândru de mine și apoi să mă compătimești

o plimbare pe faleză după ce încep pietrele

o lume ca a noastră, doar că a lor.

treceau zilele și făceam bagajele pentru Franța.

scriam o listă cu lucruri pe care voiam să le iau cu mine

salvasem în notes numărul taxiului cu playlist ‘70, vanilla & salutări de pe litoral. aveam în minte imagini care se repetau ca un I love you de urs de pluș într-o geantă cu multe lucruri. apa clocotind și piciorul ars lângă bolul cu sare de mare, minutul perfect, golul de la final și atacul de panică, sufrageria noastră murdară, mobila cu miros de fabrică

din tavan picura încet apă cu aromă de lemon cake. transpirația se răcea, clorul în ligheanul cu rufe ca o peliculă necesară, cearșaful mototolit, frica de gardul electric și de soneria-clopoțel. luni de zile, noi doi și picăturile de apă din tavan, tot ce mai putea mișca era aici, între un braț încordat și un spate perfect întins. între mesajele care vibrau peste alarmele de dimineață, pisica cu ghearele înfipte în spătarul patului, televizorul pe ceva-orice, durerea în gât și

rezistența

îmi spuneai: mai puțină dramă, mai multă cafea, ceva dragoste, confetti.

îmi place să spun că am încercat

ce petrecere frumoasă despre fericire

din tavan picura încet apă cu aromă de lemon cake

mai puțină dramă, mai multă cafea, ceva dragoste, confetti

---