Charles Yu, Interior. Chinatown

(E.M. Arion)

(traducere din engleză de Oana Zamfirache, Curtea Veche Publishing, 2022)

Am observat că nu știu să scriu despre cărțile care îmi plac. Mi se pune un nod în gât și-mi trec tot felul de gânduri prin minte, cum ar fi: dar lasă că descoperă și singuri sau poate-mi place doar mie… Și am senzația asta că, cine știe, nici măcar nu există cartea respectivă și că este doar o parte din mine – o mână, o circumvoluțiune, vena aia mov de la încheietura stângă care se strecoară printre cele verzulii fără să le atingă – pe care aș fi speriată să o descopere și altcineva, dar care este chiar in your face și mă miră că nu o vede nimeni.
O astfel de carte este Interior. Chinatown, de Charles Yu (traducere de Oana Zamfirache, Curtea Veche Publishing, 2022). Washington Independent Review of Books spune că e: „Un roman uluitor despre identitate, rasă, așteptările din partea societății și anxietatea debilitantă, scris cu umor și afecțiune.” Este despre stereotipuri, despre cutiuțele – chiar și cele ale televizoarelor – în care suntem așezați și în care ne încăpățânăm
să rămânem, chiar dacă pare că ne luptăm să evadăm. Putem să ne depășim condiția? Avem voie să rupem scenariul care ne-a fost deja pregătit? Putem să nu dăm testul, chiar dacă mai avem o căsuță de bifat și îl terminăm (fără să luăm în calcul că pe verso se înșiruie altele ca omizile degerate)?
Willis Wu, Bărbatul Asiatic Generic care vrea să devină Tipul Care Se Pricepe La Kung Fu, sunt eu.
Willis Wu, Bărbatul Asiatic Generic care vrea să devină Tipul Care Se Pricepe La Kung Fu, ești tu.
Willis Wu, Bărbatul Asiatic Generic care vrea să devină Tipul Care Se Pricepe La Kung Fu, sunt toți cei care aspiră să fie personajul principal într-o poveste care nu este a lor.
Lectura acestei cărți este asemănătoare cu aceea a unui scenariu încă perfectibil. Mai tai. Mai adaugi. Mai pui de la tine. Dar nu rescrii niciodată povestea. După fiecare scenă auzi vocea regizorului care strigă: CUT! Și o iei de la capăt. Și știi că în ritmul ăsta n-are cum să fie a bună.
Trebuie să dai dovadă de multă autoironie și de umor ca să scrii o asemenea carte, să faci ca absurdul, comicul și previzibilul scenariului filmelor polițiste de la Hollywood să fie atât de tragic și de personal.