Cine singur rămâne nu se sperie de sine?
Juventus (editura Cartea Românească, 1994)
III. Monologuri la sfârșit de secol
- Cine singur rămâne nu se sperie de sine?
Simona Popescu – traducere de Pavel Nedelcu
Stăm unul lîngă altul
tăcem fumăm ascultăm muzică
la un casetofon cu turația variată
voalînd vocile falsificînd melodia
o lumină stranie străbate fețele
care din noi se grăbește și n-are răbdare?
care nu mai e cel știut?
care se-ascunde?
Afară plouă la fel peste
animale și oameni
și-aici e aproape întuneric
nu se distinge bine
iar noi
cu-ncheieturi de sidef și răsuflare dulce
cu pleoapele lăsate ascultînd
ne confundăm.
S-a spart gașca.
Cine mai e prieten cu cine
cîți au rămas împreună?
pe cîți nu-i stînjenește tinerețea comună?
cine va avea curaj să rămână singur?
și cine singur aflîndu-se
nu-și caută de lucru?
cine are puterea la el să se gîndească?
și să recunoască să recunoască?
cine singur rămînînd nu se sperie
de sine?
Chi solo rimane di sé non si spaventa?
Stiamo uno accanto all’altro
zitti fumiamo ascoltiamo musica
a un mangianastri che fa giri vari
velando le voci falsificando la canzone
una strana luce attraversa i volti
Pentru a citi tot articolul dă click aici.
Leave a comment