Corina
Undeva în lume, locuința de lux a Corinei. Foarte ciudat înglăjbită, deși foarte curată, simetrică, aproape perfectă. Pantaloni gri acoperă pereții scenei, fundal gri. Câteva mese rotunde mici, de culoare gri cu picioare negre, pe care sunt așezate multe lămpi moderne, de culoare gri. Reflectoare gri în spate și în laterale. Lumina acestora bate spre cada albă din mijlocul scenei, în care stă CORINA și soarbe dintr-un pahar de vin roșu. Sticla de vin roșu strălucește și ea. În dreapta, spate, un restal împodobit cu haine scumpe de damă. VALERIA tot sortează din ele, pare obosită. În stânga, spate, o oglindă mare.
SCENA I – CORINA. VALERIA
CORINA: Ce dulce e vinul acesta. Îmi place. Darius are gusturi bune la băuturi. Întotdeauna a avut gusturi bune la orice. Un mic capriciu îi ceream să îmi facă, el făcea. Cred că are un dezgust atât de mare față de mine, încât îmi face pe plac, ca să scape mai repede. (soarbe până la final paharul) Valeria, ce faci acolo?
VALERIA: Aranjez hainele.
CORINA (bate din palme elegant): Foarte bine, mă bucur. Ia, te rog, arată-mi hainele, vreau să aleg o nouă ținută pentru emisiunea din weekend.
VALERIA: Doamnă, tocmai ce le-am aranjat. Pe bune? E foarte întuneric aici, măcar de aș avea niște lumină.
CORINA: Nu fi obraznică, Valeria. Arată-mi. Poți folosi lumina unui reflector.
Valeria, nervoasă, se duce și îndreaptă un reflector. Acum lumina bate spre rastel. Corina o privește insistent
VALERIA: Poftim. Alegeți.
CORINA: Nu merge așa… Nu am să probez eu. Ai să te îmbraci tu.
VALERIA (stupefiată): Poftim? Vă bateți joc…
CORINA: Nu, Valeria, încerc să-mi dezvolt aptitudinea de a privi și din exterior. Când mă privesc în oglindă, îmi place orice, dacă stă pe mine.
VALERIA: Îmi dați liber, după?
CORINA (în extaz): Da, Valeria, ai liber astăzi și mâine toată ziua. Poți să te vezi cu cine vrei, să faci ce vrei.
VALERIA: Bine… fie…
Valeria se îmbracă cu un palton crem, își pune o pălărie crem. Pozează.
CORINA: Of, nu, altceva… alege tu. Gândește ca și cum libertatea ta ar depinde de asta.
Valeria, agitată, alege altceva. Un palton negru, o pălărie roșie, o țigaretă.
CORINA: Nu, Valeria…
Același joc al Valeriei. Ceva care îi stă foarte larg pe ea, e caraghioasă. Dă în plâns.
CORINA: Superb. Așa rămâne.
VALERIA (aproape plângând): Sunt așa caraghioasă. Cum aș putea merge așa undeva?
CORINA (se dă jos din cadă): Tu nu, dar eu da. Hainele ție îți sunt mari, ceea ce înseamnă că pentru mine sunt exact ceea ce trebuie. Ești frumoasă, Valeria. Capul sus. (o apucă de mâni)
VALERIA (se desprinde): Spuneați că am azi și mâine liber?
CORINA: Da, desigur.
VALERIA: Dar aveți mereu nevoie de cineva care să aranjeze camera asta. (pauză) Îl chemați pe Darius, nu?
CORINA: Da.
VALERIA: Atunci… am să vin tot eu.
CORINA: Ce vrea să însemne asta?
VALERIA: Asta înseamnă că Darius nu va veni. O să-l chemați când o să vă cumpere băutură.
CORINA: Foarte bine (ia sticla de vin. Iese. Se aude cum este trântită sticla de pământ. Revine) Fericită?
VALERIA: Nu pot să cred că ați făcut asta! Sunteți oribilă.
CORINA (imfatuată): Cine, eu? (râde exagerat) Ce drăguță ești Valeria. Aproape că mă atașez de tine. Darius ar fi dezamăgit.
VALERIA: Darius e un om prea bun ca să fie dezamăgit atunci când nu e băgat în seamă de cineva ca tine.
CORINA: Whatever… și vezi că e dumneavoastră. Hai, gata, retrage-te. Am poftă de vin roșu.
VALERIA: De vin să aveți, dar nu și de Darius. Vă rog.
CORINA: Fată, tu ești nebună? Eu îl plătesc și pe el, și pe tine și sticla de vin care e scumpă al dracului. Bine că am un câștig destul de mare din televiziune.
VALERIA: Da, ar mai fi și asta.
CORINA: Atât timp cât eu vă plătesc, vă comportați așa cum spun eu. Ai înțeles?
VALERIA: Putem pleca oricând.
CORINA: Să plecați unde, Valeria? La orfelinat, tu, nu te mai întorci. Iar Darius, tatăl lui e prea obsedat de mine ca să îl lase să plece așa hai-hui. El e ocupat cu afacerile, așa că Darius trebuie să vină să mă servească. Să vezi câte întrebări îmi transmite Darius de la taică-su, vrea mereu să știe ce mai fac, cum îmi merge, se uită la fiecare emisiune a mea. Odată m-a întrebat dacă sunt fericită. I-am spus că sunt bucuroasă pentru că sunt în televiziune. Dar fericirea, cred că e altceva pentru fiecare în parte.
VALERIA: Și nu ești fericită? Câștigi așa de bine, îți poți cumpăra orice.
CORINA: Fericită voi fi atunci când o să am toate lucrurile pe care mi le doresc.
VALERIA (după o pauză): Eu și cu Darius ce vă putem oferi?
CORINA: Pe voi. Voi sunteți, încă, ceva ce eu nu am. Pe tine te voi câștiga psihic odată. La Darius e mai greu, îi trebuie educație.
VALERIA: Darius e foarte educat.
CORINA: Pentru cei de nivelul tău. Pentru mine, vreau mai mult de la el.
VALERIA: Și dacă tatăl lui va afla?
CORINA: E prea orb ca să afle. Îi voi avea pe amândoi. E mai bine să ai mai mult decât să nu ai nimic.
VALERIA: Mi-e milă de cioburile sticlei de vin. Mă duc să le strâng (pauză) după, mă retrag. Două zile de odihnă îmi vor prinde bine. Să mai zâmbesc și eu. (iese)
Leave a comment