[de aici, totul se împuținează], [acum am învățat să iertăm tot] și [mașina de spălat curăță petele de memorie]

de aici, totul se împuținează

cuvintele ne-au rămas în gât

pietricelele din pantof ne zgârie

poetul poate să scrie

orice

dar nu poezie

am uitat hainele pe sârmă și a plouat

am rămas în mijlocul sufrageriei

am așteptat să vină un vânt și n-a venit

o dorință să mă schimb și n-a venit

o amintire să tremur și n-a venit

speranța umple fiecare celulă până la jumătate

restul e realizarea situației actuale

stăm întinși pe covor

ne ținem de mâini

avem lacrimi și nu cad

o să mă vindec

o să opresc gândurile.

o să pot scrie mai mult când

poetul care își spune în fiecare zi că e poet deși nu scrie

va găsi rezolvarea

am inima lovită într-o parte, o coajă pe care o tot rup

încerc să înghesui acolo oameni

n-au stat

nu i-am lăsat să stea

au reinventat sensul dorului

în miezul crierului aflat în ultima etapă a dezvoltării

de aici, totul se împuținează – neuronii, amintirile, fricile și bucuriile

dar vom avea ce am visat mereu – stabilitate, un scaun pe care să stăm când nu mai putem, un corp care se acceptă pentru că nu mai are alte variante, un cămin pe numele nostru

pierderile în paranteză, nu le recunoaștem

pe marginea căzii

cel mai primitor loc din apartament

scriu poemul ăsta

mulțumesc pereților subțiri și unui arhitect prost

pentru apa trasă de vecini

și înjurăturile care țin loc de noapte bună

---

acum am învățat să iertăm tot

copiii calcă pe cuie

tresărim

ne e teamă de zgomotele ascuțite, de oamenii care clipesc prea lung

ne e teamă de zi și de noapte

dar despre ce e între ele, nu am pus vreodată întrebări cu voce tare

așteptăm cuvinte să ne desfunde urechile

să rotunjească evenimentele, nu să le ascută

curând, o să ne fie dor

mersul pe bicicletă în noapte, adierea caldă de vară

felul în care îți miști degetele când scrii și strânsul de încheietură

pentru a da siguranță

pentru a lua siguranță

pentru a mă învăța cum e să ai și să ții doar pentru tine

---

mașina de spălat curăță petele de memorie

am lăsat piatra să cadă

războiul nu s-a terminat

oameni cu degete legate

sânge odihnit în vene

carne uscată

nu suntem pregătiți pentru explicații

războaiele de țesut războaiele dintre noi războaiele virtuale războaiele mamelor singure cu tații prezenți prezenți prezenți

tații în care sângele mai curge

sângele nu pătează

mașina de spălat curăță petele de memorie

crește prăpastia dintre generații crește pielea pe oase

părinții noștri au brațe lungi palme drepte

se ia distanță în sala de sport

știu să fac exerciții fizice

cu ochii închiși

cu pumnii strânși.

---