„De câte ori poți muri, omule fără chip?”

Constantin Buduleci: Și la început a fost întunericul de Raul Popescu, editura Casa de pariuri literare, 2022

Începutul oricărui lucru rămâne marcat pe viață și îl reamintim mereu atât timp cât trăim. Cine a putut uita primul sărut, prima zi de școală, prima noapte de dragoste? Dar ce facem cu visele? Ele cum încep? Închiderea ochilor înseamnă intrarea în întuneric, iar dincolo de acest întuneric se pot deschide diverse lumi, ancorate în realitate sau nu, dar frumos este că aceste lumi pot fi și poetice.

Apărut în 2022, romanul poetic al lui Raul Popescu Și la început a fost întunericul tocmai de la acest moment al închiderii ochilor ne duce în lumea lui reală care începe ușor-ușor să se mute în lumea de dincolo de tot ce este fizic. Călătoria într-o lume în care ceea ce caută autorul nu are chip, dar dorește să îi găsească unul, este plină de emoțiile prin care cu siguranță cu toții am trecut la un moment dat. Poate unele mai dure, cum ar fi dispariția mamei, copilăria și adolescența fără tată, până la momente cotidiene pe care le considerăm balast al vieții.

Faptul că nu ne putem identifica nevoile, că nu știm pe cine sau ce ne dorim de la viață sau că pur și simplu vrem neapărat un chip pentru tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru, face ca acest roman să devină o odă rătăcirii printre dureri. Fără să știm, poate nu atât de poetic cum reușește autorul să o facă, mulți dintre noi ne dorim chipuri, murim și înviem, ne trezim și adormim iar, fugim de greu sau ne bucurăm de ușor. Dar până la urmă, totul nu se dovedește a fi decât o rătăcire pe care o putem rezuma la fel cum autorul a rezumat la sfârșitul romanului:

„De câte ori poți muri, omule fără chip?

De câte ori vrei.”

Așa cum spune Cosmin Perța pe coperta IV, călătoria personajului este ca „aburul unui ibric de ceai care se ridică și-ți parfumează camera, te învăluie în ceață și în mirosuri și-ți spune povestea până la capăt”. Nu mulți reușesc să povestească/susțină o viață întreagă într-un vis/poezie, dar Raul Popescu reușește parcă atât de simplu să creeze o lume reală agățându-se de un vis.

Dincolo de toate, romanul poetic Și la început a fost întunericul este o carte sensibilă, răscolitoare care îți rămâne în minte ceva timp după ce o citești și cred că acesta este scopul oricărei cărți.

---