[De vita], [Shake de ciocolată și castraveți murați] și [Altă poveste]
De vita
Am luat cu mine toate întrebările,
că ele nu ocupă spațiu, ocupă timp
M-am întors în natură
Insectele mă ciupesc de față, mi se lipesc de buze, de umedul ochilor
parc-ar vrea să pătrundă în mine
Să mă redescopere așa cum eu redescopăr natura
Timpul și spațiul vibrează sincron
Când părăsește natura, omul se retrage la oraș ca să moară
Are acolo toate facilitățile, mai puțin libertatea
Forța și energia viului care a trecut prin el merg mai departe
Shake de ciocolată și castraveți murați
Ikea nu mai fabrică mobilier wenghe, paletarul conține doar tonuri neutre
de griuri și rozuri prăfuite pentru evitarea depresiei
Îmi amintesc de prezentarea despre minimalism a unui elev
Imaginea care mi-a rămas pe retină: două parcări
una din anii ‘70, cu dacii galbene, verzi, roșii, portocalii;
una din 2020, cu limuzine alb-negru
Pare că ne-am întors la descoperirea fraților Lumière și,
cu ochii ficși în ecrane, se încearcă din răsputeri
să nu mai vedem culoarea lumii
Umblăm bezmetici dintr-un depozit de mobilă în altul și mă simt
ca zebra care-și dorise ca toată lumea să-i semene, dar
a ajuns să mănânce pietre, fiindcă iarba nu mai era verde
Tai greața: Shake de ciocolată și castraveți murați
Altă poveste
Fetița cu chibrituri are
mici luminițe în vârful unor bețișoare, dar
nimănui nu-i pasă
Visurile sunt individuale,
la fel și durerile.
Leave a comment