[Destul de frig], [De mult timp] și [*o să vină]
Destul de frig
Destul de frig
În casa noastră se acoperă cu frig orice
În casa desfrunzită flăcările ard pe etape
Blocuri prăbușite și concepții isterice
Morțile au un aer precar, ca și cum cei morți ne joacă farse
Nu știi exact când vine vremea și vor să dea iar din mâini, vor împărți aerul în sinapse
Octombrie, luna sângerie, prea multă henna în pahare
Măști de Halloween, mers prin pădure, miros proaspăt de tristețe și vin.
De mult timp
de mult timp nimeni nu s-a mai gândit la mine
nici măcar eu însămi
nimeni nu a lăsat totul la o parte
nu a comis gesturi absurde,
mâna tatei când mă scotea la plimbare
poate fi un gest absurd
tandrețea asta care ustură
o bucată de cer și coroanele unor copaci
de mult timp nimeni nu s-a mai gândit la mine
neglijența castanelor toamna
ai putea acum să spui ceva
să-mi reciți poezii, să stai într-un picior
toate promisiunile tale
ce-i de făcut.
***
o să vină și liniștea până la urmă,
drapată în catifele și trandafiri
o să vină și relaxarea și ziua de joi
o să vină și personajele moi
ca să spună povești cu limba amară
dar ce dulce
o să vină
capete întregi de alviță amețită, cu mentă și pulberi fine de diamant
vom trăi, vom merita, vom ajunge la capăt.


Leave a comment