[deziluzia 08] și [deziluzia 03]

deziluzia 08

minunată este moartea și numai ea 

pentru că te redă alor tăi 

mămico, scriu un

poem de iubire

embrioni din țărână

întorși în pântecul mamelor 

brațe nevăzute de moașe chemând la somn

forța mâinilor care trag viața

sub plapumă. 

când ai plecat 

mi-ai promis că mă vei lua acasă

n-am plâns pentru că aveam 4 ani,

dar azi îmi doresc s-o fi făcut

ca să nu mai trăiesc așteptând 

șlapii tăi în vizită iarna

degete degerate de mamă desculță.

mamico, să nu te usuci complet 

       lasă-mi oasele picioarelor tale

 le încălzesc sub burtă

                              căci vin la culcare

         oasele mele lângă

  oasele tale

---

deziluzia 03

puiule,

dacă mami ți-a dat viață

cuprinsă de instinctul speciei

ori prinsă în menghina constructelor sociale 

te rog să o ierți 

mamei tale îi este scârbă de specia din care face parte

puiule,

dacă mami spune că ești

cel mai bun copil din lume, să nu o crezi

copiii sunt răi, au luat în ei tot întunericul pântecului

taie, taie, taie în alteritate formând abatoare de carne

puiule,

dacă mami îți promite că va veghea din ceruri asupra ta

să știi că toate mamele mint. iubesc. mint.

cerul nu există

realitatea e o adunătură de elastice de păr 

iar mama ta a murit

pentru că viața-i un fir de praf în spațiul

moale ca două capete de fular ce se lovesc

în mersul grăbit al universului

în linie punct linie

---