Diana Iepure în dialog cu Andrei Zbîrnea

Andrei Zbîrnea: Cum arată prăpastia sau puntea (varianta mai optimistă) dintre O sută cincizeci de mii la peluze (Casa de pariuri literare, 2011) și În rest, viața e frumoasă (Casa de Editură Max Blecher, 2021)?
Diana Iepure: Din fericire, cred că e o punte, dar nu neapărat una pe care mi-a fost ușor să merg. Uneori se mai clătina, nici nu mai știu dacă în bătaia vântului sau sub greutatea pașilor. În studenție, imediat după Revoluția din 1989, am ajuns cu colegii la Cheile Bicazului. Țin minte și azi puntea pe care mă aventurasem să urc atunci. Deja ajunsesem pe la jumătatea ei, când m-am blocat și nu mi se mai părea nici sigură, nici trainică. Așa a fost, la început, și puntea dintre O sută cincizeci de mii la peluze și În rest, viața e frumoasă. Am călcat pe bucățelele alea de lemn cu teamă, nesiguranță, îndoieli. (…)

Pentru a citi tot articolul dă click aici.