Din orașul interzis

(Florin Dan Prodan)

ieri un adorator al singurătății mi-a spus:
orașul interzis e la picioarele tale
ești statuie la periferia orașului tău

închinați-vă camerelor video
în fața tuturor tuturor acestor videocamere
care vă suflă mantre în ceafă
închinați-vă tuturor postărilor cu inimioare și lamultiani
cei de după ecrane mă vor întreba iar la noapte, în vis
îmi vor aminti că am uitat să le spun
că poezia e dintr-o altă viață
că undeva există o piscină albastră și rece
care ne vindecă de toate hapurile pe care le înghițim acum
ca niște barmani plictisiți
că sociu e în libertatea
pe care nici assange nu o va pierde
și că scriem
doar pentru analiști