[dinăuntru noaptea] de Letiția Provian

(Letiția Provian)

sunt zile în care aproape poți trasa conturul tristeții

ca atunci când desenezi cu degetul pe geamul aburit de autobuz

și prin spărtura trasată, jucându-te cu propria respirație condensată,

pătrunde lumina caldă a farurilor;

e un contact intim cu tine și orașul ăsta mult prea familiar,

cocon în care ai locuit zeci de ani

și uneori te gândești cât de mult îți lipsește

să reverși iubirea

noaptea

prin geam

---