Dincolo de toate
(Varga Teofana Elena)
Inconștientă și nerăbdătoare
îmi aleg pașii spre viitor.
Dacă aleg negru
întunecata-mi largă zare – calea silită
sunt un cerșetor
pagubă, durere, chin și suspine,
calci peste suflete –
eu fără arme sunt,
prefer să fiu cinstită.
Dacă aleg gri
pictându-mi fondul camerei în pal –
așteptând pictorul să creeze un amalgam.
O corolă a virtuților să-mi făurești pe tavan
ca seara când mă arunc în cearceafuri albe
neatent să lași picând stropi de culori pe umerii ei –
atrăgându-te eclipse, brize și aure –
luminându-ți privirea,
nemaiputându-ți lua ochii de la ea.
De aleg culoarea cerului,
mascat de stele, lună și dorințe ascunse –
în serile verii –
aievea să-mi citești blând poeziile primăverii
și vântul să-mi bată prin bucle,
purtându-ți parfumul smerit al puterii.
Leave a comment