Dincolo de toate

(Varga Teofana Elena)

Inconștientă și nerăbdătoare

îmi aleg pașii spre viitor.

Dacă aleg negru

întunecata-mi largă zare – calea silită

sunt un cerșetor

pagubă, durere, chin și suspine,

calci peste suflete –

eu fără arme sunt,

prefer să fiu cinstită.

Dacă aleg gri 

pictându-mi fondul camerei în pal –

așteptând pictorul să creeze un amalgam.

O corolă a virtuților să-mi făurești pe tavan

ca seara când mă arunc în cearceafuri albe

neatent să lași picând stropi de culori pe umerii ei –

atrăgându-te eclipse, brize și aure –

luminându-ți privirea,

nemaiputându-ți lua ochii de la ea.

De aleg culoarea cerului,

mascat de stele, lună și dorințe ascunse –

în serile verii –

aievea să-mi citești blând poeziile primăverii 

și vântul să-mi bată prin bucle,

purtându-ți parfumul smerit al puterii.

---