Dintr-o foarte caldă iarnă – în amintirea celui ce mi-a fost prieten, „familie” și mentor – Ioan Es Pop

e bine că nu ne-am luat rămas-bun

așa au rămas paharele strălucitoare cu clinchetul lor dintr-o zi de iarnă

cu lumina rece promisiune a unei zile blânde

pentru care am copt 

două tăvi de “piersici”

colorate jumătate roz și jumătate verde

am luat cognac de ăla de arde ca ziua asta de iunie

și care face viața mai suportabilă

ca să ne strângem în jurul unei mese de Crăciun

unde ne vom preface că nu există suferință

ca să nu îi incomodăm pe ceilalți

vom zâmbi știind că trebuie să facem asta

oamenii triști nu sunt doriți niciodată în preajmă

ne vom strânge mâinile

la un moment dat

amintindu-ne

că „om singur lângă om singur

așa se-ncheie păcile și bătăliile”

vom mânca tartine cu pateu și struguri albi cu brânză

vom fuma 

ne vom uita pe pozele cu marile iubiri și marile ratări

și dintr-odată se va face târziu

suficient de târziu cât să mergi la magazinul din colț

care s-ar putea să închidă

cu teama că dacă întârzii ai putea fi nevoit

să privești viața

până în zori

în fața

și cere-mi orice dar asta niciodată

e bine că nu ne-am luat rămas-bun

așa au rămas paharele strălucitoare cu clinchetul lor dintr-o zi de iarnă

---