[Dioda] și alte poeme
Dioda
două terminale și noi
– noi doi și-un tub vidat
pe noi nu ne-a inventat
Ferdinand Braun,
ci inima.
***
uneori
toate acestea se deprind de noi ca o carnație
care doare
smulsă din carnea trupului tânăr
alteori
ne vulnerabilizăm
ca o bucată de piele a cărei senzație
încă o mai ai pe trup
e timpul timpului pe care nu l-am trăit
***
sunt cea care ține pixul în mână
iar pe cea care strânge rufe și calcă haine
și pregătește mâncare uitându-se pe sine
o pun de o parte pentru mai târziu.
am exilat-o în exteriorul meu.
în adins am închis camera
visez că cerul nu are fereastra închisă
și că am plecat încet
din mine – aceasta – în celălalt drum al meu
Leave a comment