[(dis)illusion], [SEELE] și [aokigahara]

(dis)illusion 

un porumbel într-o cutie de carton 

șoseaua delirează sub palpitațiile

mașinilor

siluete biodegradabile trec dincolo de 

granițele neatingerii

un strâns de mână

o palmă peste față

un picior în coliziune cu pământul

porumbelul privește prezentul portocaliu

sub clarul farurilor

țiuitul străzilor

zgomot de fond pentru ingrații secolului

deziluzia luminii naturale

zborul pierdut între straturi de cabluri și rugină

și rugina ajunsă în păr

ploaia scursă pe ferestre

în gura canalului 

un țipăt intermitent

care bruiază gândurile

răceala din cearșaf

dormitorul retras la parter  

intimitatea este minciuna

singurătăților încâlcite 

care-şi spun că atingerea durează

și se zbat

și se rănesc

își rup aripile de păsări anxioase 

sub tavanul cu sânii dezgoliți

tăcerea marchează apariția unei (paranteze)

pacea sufletească a celor care au învățat 

să trăiască în blocurile de nefamiliști 

---

SEELE 

se stinge lumina și pereții sunt dați cu întuneric opac

afară e frig

în sala de spital

aerul e ținut la temperatură stabilă

clipim poate în tandem

după orele de vizită

camera se lărgește-n jurul meu ca o explozie

ecoul liniștii din coridor

mă-ntind pe pat cu bluza ta ca pijama

țipetele rămân în gât ca un smoc de sârmă ghimpată

cresc până formează mărul lui adam

un hermafrodit

mi-am pierdut identitatea în tentativa transmutării umane

gura deschide gaura de vierme

nu aici nu acum

nu cu tine la telefon

ești bine

sunt bine

scriu rânduri despre sadism și cruzime și instrumente de tortură

trimit emojiuri la glume deocheate

graffiti nonsense și argumente fără rost

dincolo de ecran sunt un copil care plânge după mama

get in the robot, nico

oprește al treilea impact

o lume nu poate muri de doliul unei persoane

all ye mortals, return

dacă ne unim, voi fi un mormoloc în lichidul amniotic

branhiile filtrează emoțiile nocive

all ye mortals, return

mă urc în monstruozitatea mecha să înfrunt crucile ridicate la hiperdia

un șir de pioni cu capetele ridicate

all ye mortals return

sunt o pată de vopsea peste podul retractabil

în fața mea bandajele acoperă experimentul

în spatele meu

pașii fac metalul să toarcă

trec doctorii cu aere de zei

all ye mortals, cut your wings

în spațiul dintre urechea stângă și cea dreaptă

imaginile din copilărie derulează

scene falsificate

mirosul persistă

şterge-mă cu o cârpă de praf și arunc-o în ocean

când podul se ridică

sistemul așteaptă închiderea forțată

it all returns to nothing

it all comes tumbling down

                          tumbling down

                                tumbling down

---

aokigahara

umbrele sinucigașilor din prezent

se intersectează la colțul străzii să nască

sinucigașii viitorului

burțile lor cresc și se întind peste gurile de canal

clădirile își scot mantaua și învelesc nou-născuții

oxigenul prelucrează barele metalice

într-o pădure de copaci ruginiți

luminile artificiale îți separă umbra de a mea

undeva dincolo de frunzele copacilor

capătă masă

se așază pe scările unei clădiri despuiate

treptele se mișcă în ritmul suspinelor clădirii

porumbeii poartă mantaua peste umbrele noastre

clădirea moare dar haina ei le protejează

de oxidații

rușine

de gândul sinuciderii

---