două picioare lungi

Octombrie
are două picioare lungi,
pășește alene printre frunze roșii și umbre moi.
Pisicuța de pe colț era tânără atunci,
neștiută de nimeni,
ca o promisiune nerostită.

Octombrie
seamănă cu tine,
cu tine, iubito,
în anii când ne-am întâlnit —
pe strada veche, cu trotuare strâmbe și felinare stinse.
Tu stăteai pe o bancă,
așteptai o prietenă
și zâmbeai din când în când
fără să știi că te privesc.

Eu treceam prin acea zonă
ca din întâmplare,
dar nimic n-a fost întâmplător.
Tu purtai părul desfăcut,
vântul îl ducea în toate părțile
și pentru o clipă am crezut că o să-ți ating obrazul.

Pe atunci fumam Pall Mall —
două-trei țigări pe zi,
ca un ritual de începuturi.
Tu aveai o geantă neagră,
simplă, elegantă.
Ani mai târziu ai trecut la una roșie —
mai curajoasă,
ca tine.

Acum porți părul prins,
și poate nu mai aștepți pe nimeni.
Eu nu mai fumez de 15 ani
și rareori trec prin acea stradă.

E Octombrie din nou.
Și totul seamănă cu tine.

---