Două secvențe despre Medeea din volumul în lucru

de folos pentru psihicul înroșit sârguincios

în lunile triste ale anului când se poartă geci negurii și

sacoșele de piele ecologică lăcuită

unde se adună scoici ca să nu înghețe

medeea le mănâncă crude numai după ce soarele apune

nonșalantă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat pe lume și în palat

crima s-a produs de una singură autarhică și rebelă

8 martie marchează clișeic reîncarnarea ei în toate femeile aberante

șapte săptămâni de post crunt medeea pe poziția mariei

nu-și pierde o singură progenitură nici ea nu le mai știe numărul

în absența coroanei feminine de spini

medeea nu e profetă nici măcar în țara ei doar preoteasă desuetă

nepoată a soarelui

ce niciodată în scurta viață nu ne-a strălucit mai frumos

în post femeile n-au voie să nască pe masa de operație

fragile și rușinate

se îmbulzesc pe scena teatrului decorată cu frunze proaspete

actualizată vară de vară în bilete inaccesibile și

negociate pe piața neagră din orașele cu operă

amfiteatre pline-ochi de curioși medeici & adulterini iasonici

cópii la indigo ai părinților ce întotdeauna au râvnit în secret

mângâindu-și reciproc pe sub masă degetele picioarelor

să-și ucidă filiația dar n-au reușit

au adormit în veșnică anestezie de sine cu cuțitul în mână

s-au împotmolit strategic înainte de ultimul act

au tunat și-au fulgerat

ca lebăda neagră cu ciocul luxat în pene înainte de a ajunge

la mal

PERSEUS

Planeta Babel