[Dudești], [Oracol] și [Pietrificată]

Dudești

Pe noi ce-am încolțit sub oțetari

și ne-a hrănit sudoarea lor cea acră

pecetea mahalalei ne consacră

drept cei mai păguboși panacotari

Noi ahtiați de puful păpădiilor

toxicomani ai pânzei de omidă

nu resimțim nici silă nici obidă

și nici regrete năpădi-ne-vor

că am crescut ca niște bălării

că infestăm și năclăim vitrina

metropolei în care nu știm cine-a

dispus să fim întemnițați de vii

Pe noi care ne-am cocoțat în duzi

și-am explorat pe boltă stele umede

n-au să ne smulgă neam din lumea de

unde scoboară îngerii zăluzi

---

Oracol

Desfă-te memorie ca un ghemotoc de hârtie
Eram într-un cămin de fete din Regie
la parter pe coridor alergam complet gol
Mă urmărea logodnicul mongol
al unei colege de-ale mele de grupă
Ne prinsese în pat la țigara de după
pe care-o împărțeam fără filtru alene
dintr-un cartuș de egiptene
pe care i-l dăruise el cândva
(cred că tocmai asta-l enerva)
așa că tipu-și chemase un întreg hanat
de arcași călare
care m-au vânat
prin băi și vestiare

Mă pitisem în cabină la portar
care sforăia fără habar
și surâdea libidinos în vis
când poarta căminului s-a deschis
și au dat furioși iama
tatăl fetei frații și mama
plus preotul paroh de la ei din sat

Unde se ascunde golanul au strigat
Portarul s-a trezit și cu un impetuos
reflex m-a placat în slină pe jos
printre chiștoace și scuipați
din fericire uscați
vălătuci de praf și talaș
(un loc uitat de târn și făraș)

Cum eram transpirat și alunecos
m-am smuls din strânsoare
și-am țâșnit de pe jos
spre etajele superioare
Abia mă ajungeau din urmă-njurături
dintr-o sută de limbi într-o mie de guri

Și zbang pe un glasvand zăresc un A4
care anunța nușʼce trupă de teatru
studențesc sau brigadă
Până s-apuce potera să vadă
m-am strecurat pe furiș
în poza din afiș
așa nud și prăfuit
am rămas împietrit
în chip de statuie
cu privirea-n zare un pic șuie

Nimeni nu m-a observat decât Roxa și Lesli
despre care tot anul zicea că sunt lesbi
Mi-au aplaudat întregul spectacol
m-au decupat și m-au lipit în oracol

---

Pietrificată

Ne plimbam cu mâna strânsă-n mână

ne zgribuleam unu-n altul prin troleibuze

Mi-ai dăruit coaja de la o mandarină

pe care ne-o împărțiserăm între buze

Acum am apăsat să se încălzească bancheta

Sunt singur în mașină și rulez ușor

pe lângă tineri care-și privesc tableta

și râd de un râs care nu e al lor

Mai am și azi coaja e pietrificată

dar încă tot mai miroase ceva-ceva

Nu te găsesc pe facebook după numele de fată

dar cine știe poate-i mai bine așa

---