[dumnezeul meu e un păianjen], [christiane f.], [enter the void]

dumnezeul meu e un păianjen

uneori

picioarele lui subțiri îmi înțeapă cortexul

viața e simplă, îmi zicea vecinul de perete:

te f.uți, te caci &

mori

dumnezeul meu e un păianjen

ieri mă credeam om. azi sunt o molie

într-un deșert aprioric,

poți să îmi spui Simon,

vecine,

dar culege-mă numai de sub soarele zemos,

aproapele meu cu limba ca un pumn de cenușă

chiar dacă mă strânge propria piele,

chiar dacă ploaia are miros de carne crudă,

știu că undeva în cosmos

există o constelație a lăutarilor

vecinul meu,

veninul meu își cioplește o față nouă

din aceleași fiare vechi

culege-mă numai de sub masă

e târziu și am plâns prea mult

& nu vreau să mai plâng și-n fața ta

cheamă-mi discret un taxi,

să nu ne vadă nimeni în aceeași frază

imaginea se ciobește pe retină

cleiul din cuvinte mi se prelinge pe buza inferioară

picioarele lui subțiri

                        înțeapă cortexul iar

            dumnezeul

                        meu

                                    e

                                                un

                                                            păianjen

lipit de bocancul altui dumnezeu


christiane f.

unghiile prinse de pereții camerei

balastul de spermă

            arabian oud &

            răzvrătire

minotaurul spânzurat de liliacul

            din fața blocului

tu

copilul blond & credul

            lângă bradul de crăciun

eleva premiantă cu un

            defect de vorbire.

ceaiul de hibiscus făcut

            de bunica de pe tată

gods & monsters

ultimele poze înainte de

            moartea părinților

adolescenta exmatriculată

            dreaduri + aparat dentar

primul concert

            unchiul N. în hainele de rebel

da

acel moment cringe

blugii pătați de sânge

            ordin de restricție

respirația minotaurului în ceafă

cenușa intrată-n carne

„bună cristina

            pa cristina”

strada ca pielea unui zeu

            bătrân și bolnav

sub fiecare cută

            germenul unui narcoman

cut to

la el acasă

            sex pe ziggy stardust

gândacul strivit lângă scrumieră

două gantere în colț

bucătărie

            capul pus în palme

            doar tu

avortul nu e crimă

dissolve to

un pumn de calmante

            27

            număr fatidic

a treia hemoragie săptămâna asta

golul ca mod de viață

ultimul party

            28 & drumul pe targă

la mulți ani!

end flashback

unghiile prinse de pereții camerei

copilul blond & credul

ultimele poze înainte de

blugii pătați de sânge

la el acasă

un pumn de calmante

fade out


enter the void

viața e frumoasă când te ștergi de urme

liniștea mării la 5 dimineața

fericirea dezarmantă a celui ce-a adormit

pe plajă cu un șoarece strâns la piept

un taximetrist și clientul lui

se duc

să moară

6 jumate. femeia privește monstrozitatea

cu spatele păros, plin de coșuri

trage o linie

ia banii de pe noptieră

măcar mâine își va putea auzi

soțul și pe ce doi copii

7:14. încă doarme & din gura lui

se desprind larve violet. de pe hol,

vocea mamei:

„răul s-a născut,

răul s-a născut

și-l va urmări”

ferestrele se încrețesc &

casa își ridică palmele de ciment

spre cer.

8:20. devin altul.


Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *