Durerea cerbului rănit

(Sorin Smărăndescu)

(Slavenka Drakulić, Patul Fridei, traducere din croată de Octavia Nedelcu, editura Pandora M, 2022)

Săptămâna trecută, pentru atelierul de poezie Mornin’ Poets, am vrut să scriu despre durere – o temă la care mă gândeam de ceva timp. Desigur, nu mi-a ieșit un text care să mă mulțumească. Nu ar fi avut cum, din cel puțin două motive: 1. timpul scurt de scris pe care i l-am alocat (eu, superficialul; ca de obicei); 2. faptul că tocmai citisem această carte în care durerea este personaj principal și care m-a amuțit (eu, empaticul; ca de obicei?). Față cu un munte de durere preocupările pe care le aveam mi-au apărut insignifiante. Încerc să detaliez.

Dincolo de a fi o romancieră apreciată, croata Slavenka Drakulić este și o jurnalistă, și o eseistă care se bucură de recunoaștere internațională (a publicat, printre altele, în The New Republic, The New York Times Magazine, The New York Review of Books, Süddeutsche Zeitung, La Stampa, Dagens Nyheter, Frankfurter Allgemeine Zeitung, The Guardian). De-a lungul timpului a scris pe teme legate de feminism, războaiele din fosta Iugoslavie, viața în timpul comunismului sau diviziunile est-vest ale Europei de după căderea acestuia, adică despre subiecte pe care le cunoaște
foarte bine din interior. Prin urmare nu e deloc întâmplător modul în care transcrie povestea iconicei pictorițe mexicane Frida Kahlo în romanul biografic Patul Fridei (Frida ili o boli – Frida sau despre durere, în original), publicat la Zagreb în 2007.

Asemenea unui medium, scriitoarea se pune la dispoziția personajului și îi permite să vorbească prin intermediul textului pe care îl modulează, alternativ, la persoana a treia și la persoana întâi, intercalând pe parcurs, ca argumente narative, descrierile revelatoare a șaptesprezece tablouri
ale Fridei din diferite perioade de creație (cel puțin atâtea am numărat eu). Demersul se sprijină, evident, pe o solidă experiență jurnalistică – în asemenea măsură încât, citind, am avut uneori impresia că parcurg nu atât o ficțiune bazată pe fapte reale, cât mai degrabă un elaborat articol de presă, extrem de bine documentat și pus în pagină cu mare talent.

Cunoscându-și personajul în profunzime Drakulić îl redă nu numai din percepții exterioare, ci mai ales dinăuntru, reușind să-i descifreze cu precizie mecanismele complicate/ încărcate de suferință/greu de îndurat. Astfel, cititorul se vede preluat și condus fără ezitare în miezul poveștii apoi nevoit să se desprindă din orice stare de indiferență, neutralitate sau detașare în care se va fi aflând. Fiindcă, vădit, paginile intense ale Slavenkăi Drakulić – copleșite de sentimentele contradictorii, lupta pentru supraviețuire, creativitatea, disperarea, transfigurările, iubirile, arta, viața-moarte și moartea-viață ale Fridei Kahlo – emoționează și răscolesc.


Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *