[Echinocțiu] și [5]
Echinocțiu
Azi am văzut un copil crescând într-o secundă
înțelegând
că dacă uneori ți se spune nu acum,
mai încolo,
acest mai încolo nu mai vine niciodată.
Azi am fost egal cu un adult
și-am văzut un copil crescând într-o secundă,
când în ochii lui a vorbit deodată dorul
întâlnirea cu reproșul
a fost mută,
iar teama subțire
bicicleta lui mergea pe străzi fără să știe
că dincolo de porțile casei
i-a lăsat pe ceilalți
sătuli.
Așa că azi am devenit adult,
mi-am luat la revedere exact ca un adult,
am ajuns târziu acasă
și-am adormit ca un adult
șoptind în pernă somn ușor,
căci toate acestea nu vor mai fi adevărate
mâine dimineață.
5
Mama se trezește la 5 dimineața
are 50 de ani și e mai tânără ca niciodată
ceaiul e gata în 5 minute
iar mama numără până la 5
și-apoi mă întreabă
ai dormit?
de la sânul ei încoace, eu tot dorm
suntem aici de 15 ore
până și clopotele bat la oră fixă
în orașul acesta în care bisericile
și frumusețea sunt făcute din aceeași cărămidă
frumusețea ca o piatră pe care pot ofta
frumusețea la care mi-e rușine să mă închin
frumusețea fără somn și
frumusețea suspin
respirațiile pe care deja le număr din obișnuință
și neputința de a fi aici cu tine,
pe toate le-am înțeles
până la 5 dimineața
și totuși nimic n-am înțeles
până la 5 dimineața.
Eu, la 5 metri deasupra apei
mama, la 5 pași distanță de mine
sunt mai bătrână ca niciodată
în soarele cu 5 raze
vreau ultima lumină
vreau să fiu singură, mamă,
numai 5 minute. De ce? Nu știu,
vreau să mă întind pe spate
să privesc orașul de jos
să cadă peste mine toate
bisericile și toți sfinții
statuile, clădirile, să bată clopotele
când oasele mi se lipesc
de cerul care stă să cadă
eu să tac.
ea spune
cu lacrimi în ochi
nu vreau să stai atât de aproape de apă
de ce?
nu știu
mi-e frică
și vine 5 pași mai aproape de mine
în orașul acesta mama
ne ține pe-amândouă în palmă
și numără în gând până la 5
două singurătăți
pe care nimeni n-a știut să le adune
Leave a comment