Exerciții de haos

(Romeo Aurelian Ilie)

Ionuț Cheran, editura Casa de pariuri literare, 2022

Faceți cunoștință cu Haos, ariciul mizantrop și puțin hipster, care se va lecui însă degrabă de mizantropie, virând spectaculos în vria iubirii totale pentru Adara, o cârtiță la fel de ex-mizantroapă. Știu, poate vă gândiți că Haos nu ar fi decât un fel de variantă autohtonă a ariciului lui Muriel Barbery. Dar nu este câtuși de puțin adevărat. Pentru că Haos are un atu în plus: are o conștiință de sine atât de acută, încât este conștient de faptul că este doar rodul unei ficțiuni și că este condamnat să fie la cheremul autorului omnipotent. Care autor, așa omnipotent cum umblă vorba că ar fi, este permanent sâcâit de către Narator, alter egoul său arogant, ce îl trage de mânecă din tot felul de motive care mai de care mai abracadabrante, dar cel mai adesea pentru că riscă să îi scape din mână pe Marat și Marta, celălalt cuplu, unul cât se poate de straniu, mai cu seamă că nu știm cărei specii de viețuitoare aparțin, din acest miniroman.

Pentru că, la cele fix 90 de pagini ale sale, Exerciții de haos își poate atribui fără probleme numele de (mini-) roman, în primul rând pentru că avem de urmărit nu mai puțin de trei planuri narative diferite, dar la fel de tumultuoase: un plan în care își duc existența cuplul mix-animalier Haos și Adara, secondați din umbră de cuplul format de cele două singurătăți ale lor; un plan în care Marat și Marta fac schimb de replici scurte și întotdeauna percutante, fie că discuția este una erotică sau sentimentală, fie că este un veritabil scandal; și un plan în care Naratorul își poartă războiul psihologic și totodată retoric împotriva autorului, care nu catadicsește niciodată să îi răspundă. Iar printre aceste trei planuri mai avem de urmărit și o serie de scurte intermezzouri filosofice, poetice sau sentimentale, numai bune de trecut în carnețelul cu citate de suflet.

Dar cu toate că avem de urmărit trei planuri narative plus acele intermezzouri, lectura curge cât se poate de ușor, iar starea care se insinuează pagină cu pagină este una cât se poate de pozitivă, chiar reconfortantă. Și aceasta deoarece Ionuț Cheran reușește, în această scriere experimentală, să strecoare o serie de idei profunde, generatoare de reflecție, printre râurile învolburate de așa-zisă comedie de larg consum, cum ar putea părea la o lectură superficială, Exerciții de haos, despre care trebuie spus tare clar și răspicat că, în niciun caz, nu este o carte pentru copii, ba chiar este nerecomandată copiilor sub 16 ani. Pentru că, deh, limbaj explicit.

---