Există o gaură în fruntea tuturor și alte poeme de Claudia Nițu

(Claudia Nițu)

există o gaură în fruntea tuturor

prin care ajungi în universul

generației în blugi,

dacă nu o vezi, nu ești de-aici.

cei care o văd, să aștepte apocalipsa/

cei care nu o văd, până la marea salvare, strâng pumnii

și simt teama de-a trăi sub inutilitatea

unor răsărituri întotdeauna absurde,

în lumea ciclopilor orbi.

prin țeasta mea mai trec gloanțe, cu

claritatea amintirii unor versuri din Poe:

never more.

în clar-obscur, gaura din fruntea mea

devine vendetă.

doar noaptea mamele spală lespezile

cetății în care

copiii

râd,

halucinează

și se sinucid.

---

la sfârșitul visului, culoarea

la sfârșitul visului, culoarea

adânc în sensul existenței mele,

forma mâinilor unui bărbat,

evocat din amintirile cu

tați înrolați în armată.

femeia fără chip într-o vară toridă

(un brandy ieftin și Nina Simone)

carnea mea nu mai îmbie pe niciunul dintre noi

(I’m just a soul whose intentions are good)

există o atingere universală a trupurilor

care nu-și mai vorbesc.

(nebunia vieții de până-n ecran)

firicele de sânge trasate schematic:

rana ipotetică.

pe fondul unei tăceri absurde,

îmi spun pot trăi și așa.

noaptea, spuma din cadă și vaga impresie de adevăr.

cât timp mă lovesc și mă doare /exist/

---

indiferența morilor de vânt

respir în lumea creatorului de după AVC,

aici pielea mea a plesnit,

m-am trezit în lumea celor cărora

nu vreau să le spun „te iubesc”.

urmez desemnificarea cuvintelor,

trecerea timpului și

siguranța mâinii tale când îți atacă ochii,

privim simplu indiferența morilor de vânt,

amintirea unui vers din Nora Iuga:

trupurile noastre se despart când încă

nu ne-am terminat mângâierea

și asta nu schimbă nimic în

creierașele noastre echidistante.

de doi ani de zile numai trăiesc,

„să mi se taie capul”, verdictul dat de mine

la finalul zilei.

înainte s-adorm,

imaginez

privirea

celui care citește asta acum.

---