[fetița se cațără pe clădire], [mazăre și emisfere cerebrale], [despre dragoste și alte scârbe mici], [oameni mici care trăiesc] și [cum se simte anxietatea]
fetița se cațără pe clădire
cu piciorușele ei grăsune când ajunge
pe acoperiș zidurile cad realitatea mea
se face praf doar ea fetița roșie în obraji
te-ar ruga să o ierți dacă ar mai putea
când mi-ai spus ultima data
că m-ai putea iubi?
e momentul din noapte în care
brațele tale îmi înconjoară talia
trupurile se inundă de căldură
într-o baie fierbinte
totul este pe dos
ești un ceai bun care
nu te arde la limbă
parametrii corpului meu nu au fost
respectați acum inima își întinde
tentaculele suculente spre fiecare parte
din corpul tău care nu a fost iubită suficient.
iar inima mea caracatiță are 3 inimi mici
și îți jur că toate sunt pentru tine și îți jur că
nu există ceva mai frumos sau care
să dureze mai mult în singurul univers care
a putut să ne încapă pe amândoi
mazăre și emisfere cerebrale
un gând lichid
mâneca îmbibată de saliva
unui crocodil
mergem pe sârmă cu grijă
când știm că așa trebuie
jos sunt căsuțe cu acoperișuri roșii
sau fără acoperiș (așa e modelul
când îți plouă în casă
uiți de alte probleme și nici nu mai ai
nevoie să aerisești)
pitici de grădină
o bucată de cărămidă
durerea mea
sângele, trebuie să curăț sângele
nimeni nu poate afla că e al meu
aș vrea ca fiecare cuvânt să aibă greutate
dar fiecare zi să fie ușoară
o pană de pui de colibri
lipsit de o oglindă care să îi facă viața mai bună
ieri m-am îndrăgostit și m-am ars la mână
sentiment transformat în acțiune
m-am culcat, trăisem deja prea multe
în pat am simțit bobul de mazăre pe creier
în emisfera care îți spune că te-ai făcut
de râs și azi
bobul de mazăre verde apoi galben apoi fiert apoi călcat în picioare și mâncat de
un gândac de bucătărie
în ziua în care o să-mi bubuie capul
vor găsi doar multă mazăre
un bob pentru fiecare noapte nedormită
pentru fiecare noapte
îmi donez corpul științei și știu că datorită mie
vor găsi leacul pentru anxietate
nu va fi mazărea dar sigur
va fi tot verde
mătasea broaștei în mijlocul unui iulie
miroase a baltă și a speranță
care a zburat
cu aripi de țoale vechi spre trecut
despre dragoste și alte scârbe mici
mamă, cred că am găsit
singura bucată din carnea mea
pe care crema de gălbenele nu o poate vindeca –
inima
oameni mici care trăiesc
fascinația care mă lovește
când realizez
bucățile imense de beton
au mai multă viață
decât mine în zilele cele mai bune
știu când vecina de deasupra
tastează agresiv
sau își lasă câinele singur în casă
și când face sex dar mă prefac
că nu aud nimic
când vecinul de lângă
a făcut cumpărături după cum
urcă scările și când
urmează să îi vină amanta
face duș și fluieră
în cameră pereții îmi strivesc carnea
totul sună a gol
încăperile mele cu acustică bună
s-au liniștit de mult
strâng în jurul meu cearșaful
în care am fost iubită ultima dată
e rece și parfumul tău
s-a scurs pe podea
chiar dacă am încercat
să nu aerisesc deloc a ieșit
pe gaura cheii
am oasele mai grele azi
totuși cred că sunt goale
în colțul stâng al tavanului e mucegai
miroase așa de viu
e trei dimineața mă întorc
iar cu fața la perete
nici azi nu dorm
melatonina pură de 3 mg
s-a dizolvat între măsele
la etajul doi cineva trage apa
mă bucur să știu că alții trăiesc
cum se simte anxietatea
am băgat cheile mașinii la spălat
am pus coji de ouă la fiert am lăsat
anxietatea să-mi mănânce din creier ca o amibă
mi-a căzut părul prin locuri în care
nu o să curăț vreodată în care o să mă cloneze
peste ani am lăsat fereastra deschisă noaptea
m-a trezit o răcoare ascuțită
am ignorat toate alarmele am vorbit
când trebuia să tac am avut încredere
și a fost degeaba mi-ai promis că azi te întorci
s-a făcut un an în care am stat pe loc și am așteptat
las să vină ziua în care mușchii nu mai sunt încordați
palmele nu mai transpiră ochiul stâng nu se mai zbate
ziua în care nu-mi rămâne mac între dinți și zâmbesc larg
îmi găsesc ochelarii din prima nu întârzii
nu uit de ziua ta în care iau o pauză în care scriu
și atât
Leave a comment