flacăra strigă și dizolvă

(

o privești

îi atingi marginile, o modelezi cu unghia, aproape imperceptibil ți se albește pielea

te ustură degetele

o miroși [freamăt sub epidermă]

se modelează după amprentă și îți caută umărul

se adâncește în carnea ta

îți cuprinde ochii și atunci o privești cu adevărat

ți se usucă pielea

evaporarea apei elimină căldură și

            întreții arderea

                                    )

rămâne coada de păr blond stânsă în pumn deasupra gâtului

trecerea corpului către umbra de lângă el

            deja individualizată, deja coruptă, deja rănită

o jumătate de inimă pompează incomplet în pupila dreaptă

[un ventricul de hârtie perforată de primul set de carioci pe care l-ai avut]

emisfera stângă a creierului incendiată cu acetona rămasă sub unghii

urechi pătate de portocaliu și alge

            nu știm cum a ajuns în apă

ai sărit pe fereastră, [un impuls]

ai rămas blocat în tine, în presiunea sangvină a ultimelor respirații

apa dizolvă corpurile străine

îți invadează lent viscerele și

te distanțezi te tine

            moleculele dintre apă și hipodermă

            moleculele dintre sânge și bronhiole

            moleculele dintre degetele înghețate și zdrențuite de flăcări

îți vezi umbra în absența luminii

îți vezi picioarele lovind scoici și nisip și iarbă și asfalt și soare

te vezi

pe tine

respirând

fără să mai exiști

---