Poeme pentru Fâșia Gaza

Foamea Înfometării Tale

Mama avea gloanțe prinse de stomacul din care copiii mâncau.

(Niciodată nu s-au culcat înfometați).

Îmi înțep pielea până când mi se rup unghiile.

În Fâșia noastră fiecare organ poate deveni o sursă de hrană.

(Unii dintre noi sunt plini de hrana pe care nu o vom putea oferi niciodată).

Îmi împletesc firele de păr și îi las pe copii să sară coarda.

Să îmi rupă părul din rădăcină.

Să calce pe el.

           Să se împiedice.

(Atât timp cât sunt fericiți, corpul meu e o jucărie atomică –

 un spațiu limitat dintre viață și moarte).

Îmi întind brațele la fel de tare ca elasticele de păr.

Orice detectare a tandreței va duce la explozie –

O dronă împachetată în bucățile mele de carne.

(Sunt un singur om care execută manevre de resurscitare pe pieptul acestui oraș.)

Mi-am construit ziduri nu din frică de alții,

ci din frică de cât de haotic cad bombele

atunci când reușim să ne închidem ochii.

Oamenii îmi traversează corpul în cortegiu funerar.

Îmi strivesc pielea – ruinele astea care stau atârnate de carne.

În Fâșia noastră copiii se joacă de-a Foamea.

Primul care se mănâncă câștigă dreptul de a muri în pace.

(Oare viața îi va ierta pe copiii care au trăit din organele altora?)

Libertatea va deveni doar un exces de încredere –

Un soi de dragoste pe care știi că nu o poți da mai departe.

Ești o groapă plină de oase care vrea să muște Libertatea.

Și atunci vei ști că sfârșitul unui război

nu e decât începutul

altei perioade de înfometare.

---

În fiecare zi o altă inimă refuză să se ridice de pe jos

Mă descompun în felii de scrum

și pâine mucegăită.

Sunt doar un corp dresat de vocile altora.

Am mutații de dragoste pe piele.

În orașul din palma mea caloriferele sunt mereu calde,

În orașul din palma mea

fiecare copil are dreptul la propria jucărie –

niciodată nu au trebuit să se bată

pentru ceva care nu e al lor.

Am bucăți de fier topit pe unghii.

Și erupții de petrol în carne.

(Sunt fica Europei de Est –

petrolul este singura sursă de alimentare a puterii și a războaielor) –

 O liniște atât de zgomotoasă pe care o vor auzi TOȚI.

Atunci va înceta toată furia.

Când nu ne vom mai întinde mâinile

după secundele puse la uscat,

ca să se facă minute.

       Sunt zile în care nici măcar propria existență nu mă mai suportă.

Am o viața supraîncărcată de statistici și de rujuri pierdute prin geantă.

Am în mine războaie – Sunt un depozit de muniție programat să se trezească dimineața.

Nicio mână întinsă

nu poate ține o inimă care

nu vrea să se ridice de pe jos.

Uneori avem nevoie de un sunet de împușcătură

care să ne amintească

faptul că niciun zbor nu a fost anulat în seara asta.

                                     Toată lumea se va întoarce A.C.A.S.Ă.

---

Ți s-a pus un soi de mucegai pe inimă

Ți-am lăsat un buchet de membre 

Pe care să îl îmbrățișezi noaptea 

Atunci când nu vrei să recunoști 

Că               îți           este            dor              de             mine –

Niște bucăți de carne în cautarea

Altor. Bucăți. De. Carne.

Care vor să spargă: 

liniștea.

Stinge lumina.

Și – ai să vezi că am și eu o inimă fosforescentă 

Pe care o poți mânca atunci când îți va fi foame.

---