Forugh Farrokhzad, Nu există culoare dincolo de negru. Scrisori cu autoaprindere

(Constantin Buduleci)

traducere din persană de Gheorghe Iorga, editura Tracus Arte, 2021

Luna trecută în Iran, o fată a fost omorâtă pentru că nu a purtat în mod corespunzător hijabul. S-a întâmplat ca în aceeași perioadă să încep cartea tradusă de Gheorghe Iorga, Nu există culoare dincolo de negru. Scrisori cu autoaprindere, de Forough Farrokhzād, poetă iraniană. Nu am citit cartea din perspectiva unui bărbat, nici din perspectiva unui copil al unei mame și nici din perspectiva unui părinte. Pur și simplu am citit cartea din perspectiva unei ființe umane.
Prima dată am auzit de poeta iraniană Forough Farrokhzād dintr-un un articol scris de Teodora Coman în Poesis International, de fapt tot o cronică la aceeași carte pe care o prezint eu acum. Nu există culoare dincolo de negru este o mărturie a ceea ce înseamnă tradiționalismul, lipsa de libertate, lipsa de înțelegere a omului. Îmi dau seama că este greu să scrii o cronică atât de scurtă despre o femeie care a avut atât de multe de spus.
Cartea prezintă scrisori trimise către soțul ei Parviz, înainte de căsătorie în perioada iunie–august 1950, apoi din perioada căsătoriei și după divorț, din iulie 1955 până în 1956. Pe lângă acestea mai sunt și scrisori trimise cunoscuților, tatălui ei, tatălui copilului pe care l-a înfiat și colegilor, urmând ca să se încheie cu mărturii de la cei care au cunoscut-o. (…)

---

Pentru a citi tot articolul dă click aici.

---