Frate Isaac

De ce nu ne putem ierta

nici după șapte mii de ani?

în fond, nu-i vina noastră

că tatăl nostru, Avraam

ne-a condamnat

la ura asta veșnică

unul împotriva celuilalt

deși suntem amândoi

de un sânge

amândoi tăiați împrejur

în ziua a opta.

Chiar dacă eu, Ismail, am fost întâiul născut,

tu ai fost din prima zi preferatul,

fiul oficial, legitim,

fiul rugăciunii

nu al compromisului.

Eu am rămas doar fiul

slujnicei și al deșertului

sortit peregrinării nesfârșite

prin pustiu.

Frate Isaac,

te-am poftit la masă

sperând să ne apropiem

iar tu ai vrut toată mâncarea

doar pentru tine

te-am poftit în casă

și m-ai dat afară

pentru că ai vrut-o tu pe toată.

Mi-am tăiat țara în două

ca pe o pâine,

să o împărțim frățește

și să facem pace

dar ai vrut-o tu pe toată.

Ți-am dat o palmă

sperând să îmi apăr partea

tu m-ai călcat în picioare

și ți-ai luat cât ai vrut.

Apoi ai tăiat lacom

felie după felie

după felie

ai tăiat cu baioneta

cu mitraliera

cu tancurile

cu bombardierele.

Mi-ai ucis copiii,

frate Isaac,

adică propriii tăi nepoți,

mi-ai ucis soția,

propria ta cumnată,

1. ai ucis pe ai mei dar și pe ai tăi,
2. ai ucis pe ai noștri.

• ai tot împins, frate,

m-ai împilat

și mi-ai luat totul:

aerul, apa, pământul,

pâinea,

libertatea.

Mi-ai lăsat doar disperarea

și e prea multă

pentru unul singur.

Haide, frate Isaac,

să o împărțim frățește!

---