Fricile cu care nu ne naștem

*

mă uit în ochii tăi și număr luminițele albe care fac ca fotografia să prindă viață

îți fac conturul sprâncenelor și simt firele de păr cum se răzvrătesc sub degete

– și găurile cerceilor așteptând să se umple –

îți număr ridurile din jurul ochilor

și sper să te fac să râzi

---

*

a devenit un tic să mă uit în ochiul tău drept când vorbești

când vorbesc

ochiul tău drept

(pus între paranteze de cercei)

îmi surâde puțin complice

și cred că mă place

un pic mai mult decât stângul

---

*

încă n-am învățat cuvintele necesare pentru a te descrie

/ne descrie

/mă descrie fără tine

e un șchiopătat aparte

ca atunci când îți lovești degetul mic de piciorul patului

nu te mai doare

dar încă vibrează în tine durerea

îl strângi între degetele de la mână

se înroșește tot ca și cum ar rămâne fără aer

îți amintești să-i dai drumul

---

*

all eyes on rafah

all eyes on rafah

all eyes on rafah

și speranța într-un viitor mai bun se duce treptat

all eyes on rafah

și-mi dau seama că suntem singuri în fața tiraniei, nedreptății, disperării

all eyes on rafah

și-mi trec prin fața ochilor copii fără membre, fetițe călcate de tancuri, mame înnebunite de durere și tați atât de puternici încât își pot căra pruncii decapitați în brațe

all eyes on rafah

iar filmulețele morții iau locul demnității

all eyes on rafah

dar nu la noi

all eyes on rafah

dar nu putem face nimic

all eyes on rafah

dar nebunia nu se oprește

all eyes on rafah

și urâciunea lumii ne acaparează pe toți

all eyes on rafah

pentru că never again nu este de ajuns…

---