Furtună în pahar
E ora cinci.
Mă așez pe scaun
Și inspir adânc
Nu mai trece
Număratul până la zece.
Închid ochii
Expir lent
Nu mai trece
Număratul până la zece.
Hei, astăzi avem o cronică de teatru,
La spectacolul Nopți albe
Jucat la Cehov
Vino cu noi!
Care ,,nopți albe” în mă-ta
Când ,,nopți albe” am acasă
Jucate pe masă
Cu străchini și linguri
Ca-n chinvale bine-răsunătoare
Ținute la piept amorțit.
Mâța
Mă linge pe degete
De parcă vrea să-mi spună ceva.
Saliva-i curge
Ca un râu de duhoare
De parcă resturile-i stricate
Se transformă într-o umbră de abanos.
Nu simt
Nici vânt, nici ploaie, nici șoapte
Doar
Văpaia din vatră
Scormonită din jarul mocnit.


Leave a comment