Furtună în pahar

E ora cinci.

Mă așez pe scaun

Și inspir adânc

Nu mai trece

Număratul până la zece.

Închid ochii

Expir lent

Nu mai trece

Număratul până la zece.

Hei, astăzi avem o cronică de teatru,

La spectacolul Nopți albe

Jucat la Cehov

Vino cu noi!

Care ,,nopți albe” în mă-ta

Când ,,nopți albe” am acasă

Jucate pe masă

Cu străchini și linguri

Ca-n chinvale bine-răsunătoare

Ținute la piept amorțit.

Mâța

Mă linge pe degete

De parcă vrea să-mi spună ceva.

Saliva-i curge

Ca un râu de duhoare

De parcă resturile-i stricate

Se transformă într-o umbră de abanos.

Nu simt

Nici vânt, nici ploaie, nici șoapte

Doar

Văpaia din vatră

Scormonită din jarul mocnit.


Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *