[gălăgie], [cafea naturală] și [Vis me tangere?]

gălăgie

în orașul ăsta înghițit de gălăgie

unde femeile de vârsta mea au câte doi copii

iar fumătorii put ca niște hoituri expuse la soare

unde

mă simt îngropată cu rădăcinile 

și cu ramurile 

și cu fructele 

și ochii și gura – 

umplute cu sol

unde și clădirile su(mb)re 

țipă ajutor 

după culoare

în orașul ăsta

în care îmi mor visurile

de parcă ar fi la război

mai sper 

la o pistă de decolare.

---

cafea naturală

avusesem obiceiul

de-a servi cafeaua

afară 

la măsuța cu trei picioare

sau în casă 

între dormitoare

cu gândul că parcă e bine

dar cu sentimentul de străine

brațe 

și ochi verzui

când îi adorai pe cei căprui.

te înțeleg 

acum

când toată magia din lume

nu m-ar cuceri 

ci doar adevărul din privirea

lui. 

acelui 

care n-ai fost și nu ești tu.

---

Vis me tangere?

Sunt iar îndrăgostită 

O cafea îmi arde pe plită

Iar conștiința desenează-n 

Nori pantere

Ori poate fi un bebeluș

Ce-și cere

Porția de țâță

Sunt iar îndrăgostită 

Noli me tangere – ți-am fost

Deja iubită 

În mine se-nfiripă 

Dorința de un altul:

Vis me tangere? –

Că aș fi fericită

Sunt iar îndrăgostită 

Și, vai, nu-i cuvenită 

Tăcerea dumneavoastră 

Pe stradă fețe-pete

Și, zău, nu-mi par

Cochete 

Mai mult

Alte privir(i)

Vis me tangere, sir?!

---