[Geppetto] și [Un pisic]

(Iulia Georgeta Popescu)

Geppetto

Când se trezi de dimineață, Geppetto nu prea știu pe ce lume e. Viața de câine, pe care o primise de data asta, îl cam băga în ceață. Toată noaptea se ferise de muște, se făcuse cald, era vară și înțelegea că ele, efemeride, n-aveau să-l sâcâie prea mult timp. În fond, lumea era a lui. O lume cu forme noi și limpezi (habar n-aveau ei, ăștia înălțați pe două picioare, cât de limpezi!), unele tari mirositoare, că nu se putea dezlipi

de ele. Cum era și osul ăsta bunăoară, pe care începu din nou să-l umple de bale.

Bucata aceea țeapănă, ruptă din copacul de lângă casă, cu care Mark îl îmbiase când se lăsase întunericul, de exemplu, nu-i mai spunea nimic. Ce-l tot amețea stăpânu-său cu ea? Se umezise în timpul nopții, iar amestecul ei de fibre moarte îl lăsa rece… „Aș vrea să fac 25 de flotări chiar acum”, își zise și nu înțelegea de ce membrele astea  scurte nu-l prea ajută. Se lăsă pe vine, limba lunguță i se strecură afară dintre dinți. „Mi-e totuși somn.” Își aminti de muște. „Sunteți desigur, cam proaste; o să vă bat cu coada…”

Parcă văzuse ceva în timp ce dormea: în spatele ochilor lui se zbătea încă, o imagine pe care nu o putea înțelege nici cu boticul, nici cu limba, în caz că limbuța aceea scoasă i-ar fi putut cumva lămuri ochișorii. Era o plăsmuire care semăna cu un om mic, dar nu din carne, și colorat, dar nu din piele. Era o imagine lemnoasă, asta dacă mintea lui ar fi putut gândi cuvântul „lemn”. Sau cuvântul „vis”.

„Să nu insistăm”, își spuse. Se vede treaba că noțiunea „a insista” îi era clară…


Un pisic…

Pisica de Cheshire știa ce are de făcut. Îngerii din lumină ai cerului încrustaseră în ADN-ul ei pisicesc gena bunătății. Sub înfățișarea ei de ființă electrică blănițoasă, albă cu pete negre, și sub numele pe care Juli i-l dăduse, Philippe, avea să ajute acest copil zăpăcit să crească doar prin lumea poveștilor de care îi era capul prea-plin. Viața ei de mâță avea să se încheie chiar în acea vară verde. O aștepta rapid o nouă viață în care ea va absolvi facultatea de psihologie și va fi o fată cu părul blond pe care o cheamă Carmen. Dar asta e o altă poveste și e pentru mai târziu…


Din volumul în pregătire Corianthe.


Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *