Giacometti

(Arturo Hernández González)

De nada te valía saber qué música heredada hasta los huesos define las vocaciones de la sombra. A contraluz el hito prominente de los labios es promesa irresuelta, tanto como el difícil renglón de la mandíbula. Corresponde a sobrenatural carpintería, verificar el horario invisible de las venas y los signos excavados por los días sobre el maniatado destino de los cuerpos. El hombre que camina trasluce de la difícil resta de su espíritu, un ofendido dolor por todo aquello que se presta sin ser jamás recuperado.

---

N-avea rost să știi ce muzică moștenită până la os definește vocațiile umbrei. În contralumină, reperul proeminent al buzelor este o promisiune nerezolvată, la fel ca linia dificilă a maxilarului. Ea corespunde unei tâmplării supranaturale, pentru a verifica orarul invizibil al venelor și semnele săpate de zile asupra destinului legat al trupurilor. Omul care merge, din dificila sustragere a spiritului său, dezvăluie o durere ofensată pentru tot ceea ce se împrumută fără a fi recuperat vreodată.

---

Traducere în română de Arturo Hernández González.

---