[homeostazie în baia de la cămin], [conglomerate de flori] și [friviolent]

homeostazie în baia de la cămin

tic tac tic tac

pauze lungi și scurte.

îmi șifonez părul

prin sifon.

3 părți de păr și 2 de sifon. și îmi scurg

în chiuvetă cu mațele mele

tot jegul care mi s-a depus

pe piele.

fiecare om are atingerea lui. mai urât decât amprentele tale pe un corp care nu îți aparține pot fi doar

amprentele tale pe un corp care aparține altcuiva. atunci, îți vine să te tunzi

să îți acoperi degetele cu acid clorhidric până se dizolvă și să aștepți

poate ți se rotesc oasele în direcția potrivită

ca un ceas solar. poate le reglează umbrele.

de obicei, aștept până la 3 ciocniri (cu capul de chiuvetă) și îmi scot părul. ori se decolorează, ori rămân fără el. și tu rămâi fără degete. părul meu e mai scump când îl vând la kilogram dar atingerile tale

te rog

nu le vrea nimeni.

am început să bolborosesc

3 de păr 5 de sifon

să îmi jghebuiesc coastele și să îmi arunc coapsele în borcane

poate la iarnă

o să am alt miros. o să se șteargă atingerile tale

jegoase

de pe mine

o să fiu liberă liberă

de tine

nu o să îmi mai fie scârbă

când mă uit în oglindă

nu o să am amprente

o nu nu

în sfârșit,

o să mă dezmembrez a la

monet spre morminte.

---

conglomerate de flori

am trecut azi pe lângă stația nucleară. au înflorit cireșii.

în iași, cireșii își astupă ochii cu mâinile și apoi se îngroapă singuri și nu răsar decât

ca ghioceii

în placenta stației. acolo, unde nu trec decât oameni

modificați genetic. rândunicile își ciugulesc puii și genele false ale

căpcăunului care numără biletele din tramvaiul 13.

am fost pe lângă stația atomică azi. o moleculă de om

era să mă calce cu mașina.

aș fi claxonat la el în limba ambuteiajului dacă

aveam și eu mașină.

dar cireșii au înflorit lângă stația nucleară.

îl pot ierta

doar azi.

oricum, nu cred că produc mai multă energie decât de obicei dacă

scapăr în ei

ca o fuziune de heliu

pe soare.

au înflorit cireșii de lângă stația nucleară.

eu

o să înfloresc curând.

(sper. sau mă calcă mașina mai repede?)

---

friviolent

ochii tăi nu știu să mintă. porți lentile de contact azi. dar nu te-a contactat nici mama să îți spună să îți deșurubezi ideea spasmodică

de „o să fiu fericită până la adânci bătrâneți”.

ești singură. oglinda ta se dă cu ruj de dimineață peste fondul de ten deja uitat pe piele de trei zile. ai uitat să o ștergi de praf. să te speli pe față. să îți scoți dintele de minte (că nu poți minți oricum)

și să ieși la o plimbare în parc cu ce a mai rămas din tine

după ce ți-ai expus carcasa aseară.

ce ți-a zis? o să te sun când am timp liber.

lista ta de contacte e la fel de goală

ca privirea ta când un cuplu se giugiulește pe stradă. îți vine să plângi. îmbrățișezi zânuțele astea fardate din stomac. acoperi cu o cârpă albă oglinda care nu și-a făcut skin care-ul încă.

îți pui gene lungi pe unghii scurte tocul care s-a contorsionat ieri

când ai călcat pe vreun bec

degeaba zic că o să pună stâlpi în cartier dacă se tolănește lumina pe jos și o calci așa

subit

când te întorci acasă după ce îți bei toate problemele cu valeriană

și sushi la un bar la care merg doar delincvenții de 15-16 ani.

parcul e liber. tu nu. ești singură. nu liberă. genele false îți flutură în vânt când încerci să scrii (trebuia să le lipești de ochi nu de degete)

și vârtejul din stomac se înghite singur

oare ce îți face oglinda a trecut de scârba de sine

tu nu

încă nu

sau nu o să o faci niciodată

cine știe

azi scriem despre cum nu o să ajungem frumoase niciodată

sau mint.

---