[I. Câmpul doar o întindere între două civilizații], [II. A fost un moment în care am crezut că exist] și [III. Se face că ești la mine acasă]

I.

Câmpul doar o întindere între două civilizaţii

Viața nimic nimic până când o încerci

Când îţi lipeşti buzele de ea iar ea muşcă din tine

Când îți cade o bretea şi ea de fapt îți vine bine

Câmpul o întindere de oameni o aruncătură de băţ

În mine bălteşte un câmp ud în mine

memoria are forma unei ape întinse cu mult

stufăriş memoria

cască gropi în care zaci când oboseşti

N-am nevoie de memorie când mă uit în gol în

liniştea deplină îmi aud inima cum bate

recunosc doar câteva sunete generice

bate în ritmul apei

Apropie încheietura mea de nasul şi gura ta miros

a mir

care nu a dispărut pe drum

pe câmp

Îți mai murdăreşti mâinile căutând paşii pe care i-ai lăsat

acum două zile

o lună

trei ani

Iar mie mâinile-mi plac curate muncite doar la munci uşoare

să se simtă numai gândurile pe care le-ai gândit astăzi

Itinerarul intelectual pe care vreau să-l fac în fiecare zi

Mă dezmeticesc mă prind că cerul nu-mi spune nimic

înnorat se încleştează

Mă gândesc la coordonate la cum aş explica

unde sunt

Câmpul

fizic

din oraş în faţă şi la un moment dat la dreapta

dar sunt depăşită

de timp

de spațiu

Câmpul devine un punct mic pe hartă

Viața nimic

Nimic

---

II.

A fost un moment în care am crezut că exist

în ţara oamenilor cu câini mari sau câini foarte mici

N-aparţin şi viaţa începe să mârâie când pun mâna pe ea

mă cunoaşte şi dacă stă cu spatele

nu îi place de mine nici mie de ea

în unele zile

eu nu mai cred în nimic

toate bisericile astea în care intru doar ca să văd

cum se simt oamenii credincioşi

mie-mi place să mă uit la sfinți ca la nişte oameni de-acum

care şi-ar face cumpărăturile la lidl şi ar zbura cu avionul

m-aş pune-n locul lor

omorâtă cu pietre

tăiat capul cu toporul

dat hainele de pe mine

să-i fie bine altuia

sunt aici

în ţara oamenilor săraci

ţara oamenilor trişti

ţara oamenilor ca mine

te visez pe un balansoar departe de mine

dar nu mă ridic şi nici tu

ne facem cu mâna mă suni să-mi spui

că fratele tău îți aduce o pisică

te ştiu, shaico. eşti pisică şi-ți place pielea

sunt aici

şi nu mă mai ţine nimic

---

III.

Se face că eşti la mine acasă

Mereu te ascund în dormitor

De data asta după ce glumim şi ne-atingem în bucătărie

Te-aduc la mine-n cameră unde am uşă cu geam se vede tot şi asta mă sperie

Doar îţi vorbesc mă precipit

îți spun că nu mai pot nu mai pot ce mă fac

(uit de mine eu de ceva timp nu-mi mai aparțin)

Pentru prima dată mă înţelegi mă iei în brațe şi mă mângâi pe cap

Încă n-am terminat cartea lui Freud despre vise

dar ştiu tot ce înseamnă

când eşti la mine acasă sunt două interpretări

Mă invadezi şi în camera în care am crescut

sau nu pot să fiu acasă fără tine

Şi cred că e destul de plauzibil sunt puţin din toată lumea

numai din tine nu

Casa e un concept tu ai o casă mare de fapt două trei dacă le punem pe toate la socoteală

Eu am o casă mare şi una mică, pe care o disprețuiesc

Îmi plac bibliotecile din ea şi atât

Aş redistribui spaţiul în grădinile altora

Eu n-am nevoie de el eu pot să mă-ntorc în camera mea mică unde dorm singură de la 6 ani

N-am minţit când am spus că nu dorm bine lângă alţii

dar mă uit cu tristețe la perna de lângă mine mă uit la o poză făcută pe furiş, pentru mine

să îmi confirme că e real pentru că dacă există o poză sigur nu mi-am imaginat

Pe perna de lângă stau dezrădăcinarea şi poezia

Pe perna mea stau eu lipită de un vis care-mi ocupă toată ziua

Patul meu nu e patul meu e al soră-mii şi-mi amintesc nopțile-n care am simulat copilăria care la noi n-a funcționat aşa

şi am dormit împreună

ne-am arătat muzică şi am râs

Am dormit aici pe rând cu prietene prieteni şi cu tine

Eu de 2 ori la tine tu de 2 ori la mine poate e o obsesie stupidă cu numerele

Inventariez zilele ca pe ceva ce ar putea fi furat

Scriu pe ele ce-au fost ce sunt ce-aş vrea să mai fie

De multe ori măsor din ochi patul amintindu-mi de cum ai stat în el cât ai stat cum mi-ai cuprins genunchii sau cum m-ai personalizat în

maşinărie de sinceritate şi admirație

Eşti un om important

Tot ce-ţi spun ție se traduce cu calcuri

Nu-s calculată decât atunci când tac şi când tăcem amândoi deasupra mea ca în sims apare Teiubescteiubescteiubesc iar la tine apare Eu nici măcar nu ştiu de ce-am venit

Un spațiu infinitezimal în care nu se mai întâmplă nimic

Îți propun să te-ngropi în mine dar nimeni nu se pricepe la grădinărit şi s-ar putea să murim amândoi

Eu de sete, foame

Tu de rădăcini netăiate

---