I. terminus

(Anca Ioana Câdă)

trădarea motanului eunuc gicu
trădarea prietenului din copilărie
trădarea primei iubiri
e penurie de chipuri familiare
iar tu – una dintre puținele legături lineare din viața mea
mult peste prietenesc
mult peste un crush de tinkerbell cu goticismele de rigoare
în locul ăsta marcat de interacțiuni lipsite de sincron
suntem bufoni preț de câteva nopți scurte
nimicurile din geantă &
virajele lubrice printre veteranii hells angels
și sticlele zăngănind
și podul palmei tale
și respirația etilică în cutele gâtului
arcul lui cupid discret desupra dinților perlați
ocazional picturi abstracte ale unei foste iubiri
și vacanțele separate în krapeț
și toate dățile când eram cu altcineva și mă gândeam la tine
stând pe muchia patului
și mă întreb dacă ce e între noi e durere sau doar
expectativă dureroasă
nici eu n-am vrut
și nici tu nu ți-ai spus secretul până la capăt
mă întreb cum vezi de acolo, de sus
această nimfă miniaturală profund indecisă
n-aș vrea să-ți văd niciodată ochii plini de dispreț
la tine acasă pereții sunt firavi
iar rănile noastre se anulează reciproc
ultima dată când am simțit ceva a fost
în noaptea în care am adormit la spatele tău
a doua zi mi-a părut rău că
am plecat ca o golancă
într-un walk of shame închipuit

ești mișto ancaioana
iar tu ești un pic din acasă
pentru noi lucrurile au fost mereu pe dos,
mereu de-a șoarecele și pisica în jurul mesei ăsteia
de biliard
până când viața o să se încăpățâneze să-și ducă
permutările la capăt
și o să ne dăm uitării