[Iarnă nucleară] și [Regina de mai]

Iarnă nucleară

Avem tradiții cu moroi și molifte

avem deserturi și gustări și lichioruri tari din fructe

muzica pe care dansau bunicii noștri

lăsăm un trust de fantome să ia deciziile

atragem boli lungi și le povestim prietenilor

ca pe reușite la care s-a trudit de generații.

Brățări de acces cuprind experiențele trecute

lipiciul care le unește capetele e mai puternic

decât voința mea de-a rupe cercul vicios

uneori când nu e nimeni mă rog

ca toate senzațiile din copilărie să mă bântuie în continuare

ca arta figurativă să învingă arta abstractă

iar viața mea să zboare pe sub radar:

acolo poți trăi tihnit

intuiția îmi spune că lucrurile pot avea o turnură amuzantă

ca un film numai cu staruri

pentru că e confort și plăcere să ai ce recunoaște

poate e și puțin freudian.

Avem amenajate pivnițe pentru degustări de vinuri

și cele mai fine mâncăruri de sezon

inventarea anotimpurilor din sentimentul modei

pierderea controlului și imaginea unei toamne gotice

când afară se pregătește iarna nucleară.

Moroii vor avea legende despre noi.

---

Regina de mai

Regina de mai e neapărat suplă,

cum sunt toate aceste zâne imponderabile

ele alunecă grațios printre lucruri care dor.

Își zice

și tânjește după lumea lor

ea se pricepe să privească lumea cu ochii cuiva dintotdeauna

suplu,

doar mintea ei – conținându-i greutatea reală –

o plasează narator în backstage-ul vieții altora:

a celor natural slabi

ocupând loc puțin

dar cu frumusețea lor mereu în expansiune

ca și cum, imperceptibil, prin unități subatomice,

ar nesocoti granițele celor mai puțin norocoși.

Măcar dacă cei supli ar fi și răi.

Din ceața paradisiacă și arbitrară care le-a plăsmuit trupul perfect

guvernat de o minte nepreocupată de trup,

cei supli își întind mâinile către lume:

compasiunea lor e pentru situații concrete

ei înțeleg ananghia dar nu și pe cei la ananghie.

Cum nu s-a confruntat cu stimulii unui trup imperfect

mintea lor e adormită

arar zguduită

de ideea unui cataclism prin care omenirea ar trece

la comun.

Cât timp pe ea

compasiunea a afundat-o

în toată mlaștina meandrelor umane.

Jumătate din viață s-a știut inatractivă, soră consacrată frumuseții interioare

iar frumusețea interioară a făcut-o abisală.

Cealaltă jumătate de viață a venit prea târziu.

Dacă a învățat ceva

acel lucru e plăcerea

și în seara asta e decisă s-o capete.

Lângă acest bărbat care a văzut-o doar zveltă

turnată în mărimea S, spumoasă

revărsându-se prin glume pe care mărimea S

n-are cum să le-nțeleagă.

Prin acest martini care-i asezonează seara.

Sub acest amurg flamingo arcuit peste șosea

palmieri și Chevrolet

și locuri înguste unde se poate face sex.

În acest corp al unei regine de mai descătușate

gazdă a unei minți instabile până la putere

până la submisiune

dar perfect calmă, atentă și agilă

o interfață agreabilă între bărbatul excitat de lângă

și adolescenta care a fost ea

încă predispusă la (auto)distrugere.

De-a lungul coapselor: vergeturile

cicatrici dintr-un război

frumusețea interioară din stomacul unui zeu.

---