Iepurii se învârt în cuștile lor

Și eu am insomnii de când toate punctele
s-au conectat pe o dreaptă
dacă punctele sunt nedefinite
atunci nimic nu poate fi cu adevărat justificat
explorat

În mintea mea
nu te găsesc vreodată întreg

Știu că suntem

doar asta e cea mai mare iluzie
dacă nici timpul nu e și
nici noi nu suntem aici
atunci de ce îți rostesc numele
ca pe al mamei

Când mă trântesc pe pat și se învârte tavanul
totul are sens
pentru că
singurul punct de reper ești tu.

Mi-e silă de substanța lipicioasă
care s-a așezat pe corpurile noastre
neștiință și frică și crize de isterie pe care nu le pot justifica

Trecutul are mult mai mult sens
transpirația
tutunul cu parfum

sună kitschos ca orice romantism ambiguu
pe care nimeni nu are curajul să-l combată

Cu siguranță nu acum

Mi se despică oasele pe sub piele
asfaltul mi-a ars bătăturile

de la tocurile inconfortabile
bune de aruncat în pereți
în oameni
în tine

După ce artificiile mi-au ars cerul și
au aterizat undeva între aortă și inimă
mă reazem de obrajii din oglindă și spun
cu siguranță nu acum.

Fiecare parte din mine vorbește

pentru masochiștii care știu

să-mi simtă pulsațiile dintre dinți.

Mama nu m-a născut bolnavă.
aveam 2 700 g și eram menită pentru unul care
îndeasă a zecea bere pe gât
urmărește unduirile sufletului femeii din față
și visează că-i râd pereții în noapte.

La 6 ani aveam speranță cât pentru toți bolnavii de cancer
și îmi era frică să nu supăr pe cineva
când îi întorc spatele.

Ar fi trebuit să știu că oamenii pot să trăiască neiubind
își calcă zilnic privirile și scuipă
dragostea
credința
speranța
ca pe rămășițele mesei de prânz.
Cu siguranță nu acum
ar fi trebuit să-mi închid brațele
cu siguranță nu o să știu cum e să duci un om ca tine
până la capăt.
e bine că până și figura ta
are locuri unde nici diavolul nu intră.
acolo o să mă ascund.

Cu siguranță nu acum
o să invoc dragostea la care
am renunțat
prea devreme.

La ce te gândești, Alexandra?

Aseară ai strivit straturile chitinoase

ale gândacului
l-ai aruncat în wc
înota ca un apucat printre cheaguri de sânge
picioarele lui spuneau
iartă-mă
ajută-mă
erai la fel de pierdută ca fetițele din romanele

lui Beigbeder

La ce te gândești când
limba ta depășește granițele percepției

minciuna e o soluție veridică
acoperită de straturi de iluzii
și credințe
pe care știu să mi-o aranjez frumos în farfurie

Îți aud infarctul într-un azil de bătrâni de la capătul lumii
nici atunci nu o să-ți aduci aminte de lucrurile pe care
mi le-ai dat.
oamenii ca tine primesc dragostea
o transformă în cicatrici
imposibil de văzut cu ochiul liber.

Voi fi aici când vor veni o să-ți sfârtece trupul

Mă gândeam la tine.

---