Iepurii

Iepurii au venit cu mulți ani în urmă, pe vremea bunicilor.

La început nu am știut ce să credem.

Arătau aproape ca noi.

Pe atunci nu erau mulți.

Iar unii dintre ei erau chiar prietenoși.

Dar bătrânii noștri ne-au avertizat: aveți grijă.

Ei nu vor înțelege căile drepte.

Ei nu-și cunosc decât propria țară.

                                 Au venit mai mulți iepuri…

Au venit pe calea apei.

Ei nu trăiau în copaci, așa cum făceam noi.

Și-au făcut propriile case.

Noi nu înțelegeam felul în care vorbeau.

Au adus mâncare nouă și animale noi.

Ne-au plăcut unele mâncăruri și unele animale.

Dar unele mâncăruri ne-au îmbolnăvit și unele animale ne-au speriat.

Iepurii s-au răspândit peste tot prin țară.

Nici un munte nu i-a putut opri; nici un deșert, nici un râu.

Au continuat să vină tot mai mulți.

Ne-am luptat cu ei, dar erau prea mulți.

Am pierdut lupta.

Ei ne-au mâncat iarba.

Ne-au pus la pământ copacii și ne-au pus pe fugă prietenii.

Și ne-au furat copiii.

Iepuri, iepuri, iepuri.

Milioane și milioane de iepuri.

Cât vezi cu ochii numai iepuri.

Pământul este gol și maroniu

iar vântul suflă în gol

pe întinsa câmpie.

Unde este negrul pământ îmbelșugat,

maroniu și umed?

Unde este mirosul ploii picurând din copacii de cauciuc?

Unde sunt luncile cele mari cu berzele lor?

Cine ne va salva de iepuri?

---

Traducere de Romeo Aurelian Ilie

---