III

(Constantin Abăluță)

Cineva adaugă tăcere lacului din capătul străzii
Cineva adaugă tăcere odăii în care voi muri
Cum pot trăi printre zile atât de tăcute?
De-atâta tăcere lacul se mărește tot mai mult
Tăcerea dă gurii mele o nouă întrebuințare
Tăcerea sugerează o stea care nu se va naște niciodată
Tăcerea strânge toți oamenii în același punct
Sub tăcerea stelei bei paharul cu vin
Este modul uman de a deveni nemuritor
Este tăcerea care vine după mine
Sunt zilele care trec pe deasupra mea
Este acel timp în care n-am fost și nu voi fi
Ce au distinct tăcerile nenăscuților?
Nenăscuții care vor trece pe această stradă
Au ceva din paloarea mea atunci când voi muri
Tăcerile ne ajută să trecem de pe trotuarul cu umbră
pe cel cu soare
Tăcerile care îngroapă telefonul stricat
Tăcerea încorporată în orice carte de vizită
Nimeni nu știe ce-și spun între ele cărțile de vizită
Tăcerea unei insule și tăcerea unui continent
Acum las tăcerea să mi-o ia înainte
Va veni și ziua în care tăcerea nu va mai ști nimic de mine
Oare tăcerea recunoaște oamenii abia atunci când nu
mai sunt?
Timpul trebuie să-și aibă și el tăcerea lui
Pe care oamenii cu greu o învață…………
{{{{{{
}}}}}}}

---