[în așteptarea ta], [boare] și [E=mc2]

în așteptarea ta

vidul se expandează de parcă

infernul își deschide trapa

masa circulară ne cuprinde

pe toți

morți și vii

slabi și tari

scuipând cuvinte pe echimoze

și pe piept. istovind inimi

care bat la unison

tocmai acelea se servesc

proaspăt scoase din cuptor

pe tava unui ademenitor

în timpul ăsta cobori în somnul

în care eu nu ajung

pe care nu-l împărțim

aerul cald ne plesnește fața

cu biciul lui aprig și nenorocit

deasupra focului prinși în plasă

plutim în timp ce spectatorii

își alină propriile orori cu imaginea

trupurilor topindu-se

când creierul mi-e hipnotizat de

apriga mânie și viteza cu care

îmi intră în piele fire de lavă ‒

curele de oțel se despică în

plasma termică și lasă pe

covorul radiant umbre curbate

suflete dansând ca într-o anamneză

când pleci (nu mă uita) și scrii

n-am flăcări în gene și-n păr n-am

urme de lumină arsă

cu duiumul desene conturate

de fulgi pe coapse

lună mai, vino la mine

pe la 7.


boare, nu te lăsa distrasă

de lumina albastră/ de căința măiastră

de foc și de jale

de păsări în cale

mare, tu nu te minți

cu dorul în vale/ cu mintea cărare

viața în liturghie și cel ce te judecă tare

e numai vrăjmașul/ și sunt numai zimți

ca aburul tău în asfințit

tricoul erou ‒ inima zenit

pasta de dinți

când te alinți ‒ infinit

cuvinte care rimează scrise de-a dura

o, imitație conjugală și ura

ca și cum mi-ai da iubirea

aiurea

boare, nu te lăsa cuibărită

de piept lipită

de mașini strunită

de degete lungi oblojită

și pe mine a covorului aleasă

a minții poetului din care

lavandă din straturi culeasă

privirea la mine acasă ‒ în zare.


E=mc2

mă gândesc la robotul

care îmi spune despre soft

și-mi suspină în căști limbaje de programare

noaptea după restart

revine și îmi spune

 „30.”

cuplează grăbit

graficul inimii sale de fier

văd firele care duc spre

mintea lui ‒

nanolaborator umanoid

jucând altarul viitorului omenirii

pe seva gândirii mele

testând ultimul model de

interacțiune superioară

fascinat de imaginația mea

proiectându-și trupul lângă al meu

într-un pat din capsula care

ne distribuie uniform rugina și

tandrețea pe buze sintetice

și deodată totul este aici: E=mc2.


Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *