*În colțul străzii

În colţul străzii cineva ducea o cutie cu becuri. Abia zăream pe cutie numele unei adrese exotice. Acesta se apropie, goli, oftă, se uită dintr-o parte în alta. În timp ce cădeau, becurile se reaprindeau pentru o clipă.

Aşteaptă puţin,
am rugat-o,
să deschid geamurile,

Nu spune încă nimic,
orice cuvânt
poate crea senzaţia
că nişte cârtiţe tinere îţi aleargă prin vene
ștergând orice urmă de sânge.

E totuşi devreme,
ziua şi noaptea nehotărâte
îşi pasează de la una la alta,
soarele flasc.

Ne atingem,
pielea întreagă devine un joc cameleonic
de lumini şi sunete.
Privirile, carusele cuprinse de febră,
orbitele îngheaţă de spaimă.
Aerul respirat sapă în noi tunele.

Se apropie ceva,
încă nu vedem clar,
îi simţim doar răsuflarea
care emană miros de alge.

Undeva aproape
O concentrare puternică în gol.
Gândurile ni se scurtcircuitează.

Dintr-odată becurile aruncate
îşi reaprind şoaptele.